Soarele isi spala in mare sabia cu care a ucis in fuga nopatea.

Oul Nazdravanica se scoala trezit de soarele care ii mangaia fata cu fiicele sale razele.

-Of ce soare rau!Ma scoala acum in zori de zi! spuse Nazdravanica.

Se scula din pat si porni ca in fiecare zi la plimbare.Merse el putin si deodata auzi zgomotul marii ce ii rasuna in urechile sale.

-Mmmm, asta e marea de care mi-a povestit Ratoaica!Cica e periculoasa!Ia sa dau o tura in larg sa vad ce e asa de rau in a traversa marea.

Un pescarus speriat de un dusman nevazut zbura cu un tipat larg.

Nazdravanica inchirie o barcuta mica si prapadita si porni pe mare.Dorinta de a naviga pe mare era atat de puternica incat oul nazdravan si neascultator nu a observat norii ce se rostogoleau furiosi, incercand sa acopere discul de foc al soarelui.

In curand, ajuns in larg privi imensitatea marii ce il impresura ca un cleste.Parca tot universul era la picioarele lui si era fericit simtind vesnicia clipei.

Deodata un zgomot asurzitor il trezi la realitate.

Soarele disparuse demult fiind inlocuit de fulgere ce despicau marea ca un balaur de foc.Valurile agitate il stropeau din cand in cand cu spuma lor argintie.Inca unul si barcuta lui se transorma in farame.Inima lui micuta era inghetata de teama.Astepta momentul prabusirii.

Deodata simti ceva alunecos si neted sustindu-l.

-Tine-te bine Nazdravanica!aude el un glas ragusit.

-Tu esti Flipper?Delfinul din filme?striga oul fericit.

Intinde mainile firave si ia in brate corpul salvator.Nu ii mai pasa de furtuna din jur.

Razele soarelui il scoala....din nou.Se afla pe plaja unde Ratoaica il astepta aproape moarta de ingrijorare.

Oul a fost foarte neascultator si nadravan dar.....

“Furtuna a fost infricosator de frumoasa!” a gandit el.