O randunica ne povesteste

Randunica Bertha era o minunata povestitoare. Atunci cand toata lumea se plictisea, ea povestea cate o poveste si atunci toti o ascultau si nimeni nu se mai plictisea.

Intr-o astfel de zi, cand ploua si toti stateau in casele lor, randunica Bertha sosi cu o idee nemaipomenita:

-Ar trebui sa se adune toti copii si parintii la scoala si atunci toti ar putea sa asculte povestea mea. Le voi povesti ce am visat azi-noapte.

-O idee minunata! Dar esti sigura ca tocmai azi, duminica toti vor veni la scoala?,intreba barza Mirule.

-Sunt sigura. Gandeste-te si tu: sa preferi sa stai in casa si sa te plictisesti de moarte in fata televizorului sau sa te duci la scoala si sa asculti o povestea minunata, poate chiar palpi-tanta? Tu ce ai alege?

Si asa, Bertha si Mirule au plecat la scoala. Pe drum au lipit afise pe stalpi si le-au invitat personal pe toate animalele pe care le intalneau. Pe la ora 3:30 Bertha a inceput sa povesteasca:

“Am visat ca eram pe o pajiste minunata, unde cresteau mii de flori si copacii erau infloriti. Aerul era foarte inmirresmat de parfumul florilor si erau atat de multe flori incatat la fiecare bataie de aripi te minunai de frumusetea lor.

Am zburat mult timp, pana m-am hotarat sa fac o pauza, pentru ca eram obosita. Am vazut un iepuras care schiopata spre mine. Mai tarziu, am aflat ca il chema domnul Morcoveata si care se ranise la labuta din spate si de aceea schiopata.

Eu am fugit pana in satul alaturat, de unde am luat o fasa, niste pansament si spirt. Apoi m-am dus si i-am ban-dajat labuta noului meu prieten, domnul Morcoveata.

El mi-a multumit si m-a asigurat ca se simte mult mai bine. Domnul Morcoveata s-a dus si el in satul alatu-rat, in care s-a internat intr-un spital. S-a dovedit ca el se infectase la labuta din spate si trebuia internat pentru o perioada mai lunga. Asistenta mi-a multumit si ea ca l-am ajutat pe domnul Morcoveata si eu I-am pus ca mi-a facut placere. Peste doua luni domnul Morcovea-ta se facu bine si iesi din spital. Imi multumi din nou si imi cumpara un minunat colier de aur. Colierul l-am gasit a doua zi dimineata sub perna mea.”

Tot publicul aplauda. Intre timp se oprise si ploaia. Copii si parintii fugira in parc si se jucara ( parintii privira copii cum se jucau, caci nu ar fi inceput parintii sa se joace! )