Este o zi frumoasa de primavara. Cerul este de un albastru de deschis. Mangaierea blanda a soarelui de dimineata te invaluie placut.De sub zapada si-a desprins din gluga lui cea verde capul un clopotel de argint aplecat catre pamantul de catifea. Pe camp, holdele de aur cu spice pline si coapte, se leganau alene, unduite de vantul lenes. Covorul verde placut umezit de roua acoperea florile colorate in nuante catifelate. Razele inca timide si reci ale soarelui se strecoara printre ramurile arborilor.

Intr-o zi, o gaina pleca de la stapanii ei pentru ca o tratau foarte rau. Ea se plimba prin padure si deodata un om o rapi. Era Zeul raului. El auzi prin vecinii gainii, ca facea oua de aur. Cand a ajuns la castelul zeul ii pregati un cuib numai din fire de aur si argint.

Trecu o luna, trecura doua, dar gaina nu facu nici un ou. Zeul isi pierdu rabdarea si ordona servitorilor sa o bage la cuptor. Cand sa o ia, slugile au vazut un ou mare, nemaivazut. Ei l-au chemat pe regele lor, sa-l vada. Intre timp Zana cea buna ii dadu viata acelui ou. Cand zeul a venit in cuib nu mai era nimic. Atunci, gaina era fericita ca puiul ei a scapat cu bine. Oul era departe de acel palat.

Un trecator, l-a vazut si l-a luat sa-l ingrijeasca. Slugile zeului, l-au cautat pana l-au gasit in casa unui taran.

Oul a ajuns iar in mana acelui om rau. El era hotarat sa se lupte cu zeul. Mama oului a reusit sa scape. Puiul ei i-a spus sa vina cu ea sa-si gaseasca un nou stapan. El a refuzat propunerea, spunandu-i:

-Nu plec pana nu reusesc sa-l inving pe zeu!

-Este prea periculos, puiule!

-Sunt sigur ca o sa reusesc sa-l inving.

Lupta dura trei zile si trei nopti. Pana la urma zeul muri, dar micul ou nu a mai rezistat prea mult si muri si el. Chiar daca el nu mai era pe lume, oamenii erau fericiti ca au scapat de Zeul raului.