Intr-o zi de primavara, soarele isi trimitea razele printre norii inca cenusii de dupa iarna.

Andrei, dupa ce a mancat micul-dejun, a plecat spre scoala ca intotdeauna. El a mancat doua oua, insa unul a ramas pe masa.

Pisica, roscata ca frunzele toamnei, s-a urcat repede pe masa si a incercat sa manance oul, dar acesta fiind mai rapid, a iesit pe fereastra, scapand nevatamat.

-M-am saturat sa tot dea pisica aceea tarcoale pe langa masa in fiecare dimineata pentru a ma manca pe mine.

Si, suparat, s-a hotarat sa plece in padure.

El a ajuns la poarta, dar aceasta era incuiata. A incercat sa urce zidul. Pe parcursul zilei el a urcat un metru, iar noaptea, fiind nevoit sa doarma, a alunecat jumatate de metru.

Poarta era de doi metri lungime. Dar, dupa inca doua zile si o noapte, el a ajuns de partea cealalta a zidului.

Asa si-a inceput el calatoria. In paddure si-a adunat de mancare niste mure, iar dupa cateva ore statea in fata unei pisici salbatice.

Pisica a inceput sa alerge dupa ou. Oul s-a gandit: “Daca tot am strans atatea mure alunecoase, de ce sa nu le folosesc?”.

Si a aruncat murele pe jos, in fata pisicii. Aceasta, calcand pe mure, a alunecat si s-a lovit de trunchiul unui copac batran.

Nu s-a lasat descurajat de aceasta intamplare, continuandu-si calatoria primejdioasa. El s-a intalnit la jumatatea padurii cu o pantera si un ursulet de plus.

-Voi inspre unde va indreptati? a intrebat oul.

-Noi plecam spre alta casa, deoarece stapanii nostri ne tratau ca pe niste gunoaie.

-Eu plec spre aventura! Vreti sa veniti cu mine?

-Sigur ca da, sa plecam!

Dupa cateva ore au dat peste o casa. S-au uitat pe geam si ce sa vada. Niste copii saraci dormeau cu o papusa peticita si cu un catelus de plus.

-Aici cred ca veti fi mult mai mult apreciate.

-Multumim! spusera cele doua jucarii.

Si dupa ce a vazut cat de fericiti au fost copii cand au vazut cele doua jucarii, oul si-a continuat calatoria!

De atunci oul a primit numele de “Oul Nazdravan”!