Oul nazdravan

Intr-o zi insorita de vara gainusa mea Pinchi statea pe cuibul cel mai pufos la

umbra si-si incalzea oul. Se plictisi si pleca la castronelul ei cu boabe de porumb.

Dintr-o data oul incepu sa se miste, si cazu jos. O lua la vale si lovi o puicuta drept in fund. Intra intr-o gaurica unde locuia un soricel. Sari in pat si se puse sub el. Cand se trezi crezu ca este oul lui. Incepu sa il ingrijeasca. Incalzi putina apa cu gandul sa il spele dar nu reusi caci oul cand simti ca vrea sa-l i-a in brate

sari pana la tavan si il lovi in cap. Suparat, se bandaja si se culca. Dupa putin timp oul se urca pe dulapul cu vase si incepu sa le sparga. Cand auzi soricelul se hotari sa-l inchida intr-o camera:

- Mi-a fost de ajuns! Ma-m saturat de tine! Am sa te inchid intr-o camera imediat!

Il inchise si pleca in piata sa cumpere o carte in care sa scrie cum sa faca pe cineva sa fie mai cuminte. Cumpara cartea si se intoarse acasa. Incepu sa citeasca. Scria chiar la inceput despre ce il interesa. Spunea sa i-a o oglinda si sa puna pe ea ceara de lumanare. Cand va aparea pe oglinda fiinta pe care vrea sa o cuminteasca inseamna ca a facut bine vraja. Soricelul facu exact cum scria si dupa doua zile dadu rezultate. Peste o saptamana oul a inceput sa crape si iesi un puisor micut, cafeniu ca o gogosica de matase. Cand il vazu soricelul se mira. Il duse la gaina si isi ceru scuze.

Puisorul se duse fericit la Pinchi si o saruta cu cioculetul lui micut.