Nu stiu ce as putea sa spun despre comunism. Eram un un copil si totusi acest sistem, chiar dupa atata timp, nu ma lasa sa traiesc linistita. Este o poveste trista, lunga si confuza. Am sa incep prin a spune ca nu sunt sigura daca ceea ce voi relata este "purul adevar" (ce fals suna, asa ceva nu exista). Povestea incepe cu multi ani in urma. Eram o familie mai mult sau mai putin obisnuita, care traia intr-un apartament de la marginea orasului. A fost "clipa fatidica" si totul avea sa se farame in mii de bucati. O noapte a anului 1984, mai precis, o noapte in care timpul avea sa se opreasca pentru unul din membrii familiei.
"O greseala" - materializata - o bataie primita din partea unui plutonier
al Politiei, sau mai bine as zice Militie, avea sa omoare dupa doua zile
de chin un om. Vina: se afla in locul nepotrivit la timpul nepotrivit.
Au urmat zile de cosmar, ani de incercari de a se afla ce se intamplase
in acea noapte. "Accidentul" a fost cercetat la insistentele familiei
dar dupa multi ani verdictul a fost acelasi - NEVINOVAT. Ce inseamna acest
"nevinovat"? Nu stiu ce s-a intamplat dar stiu ca nu voi afla niciodata
pentru ca asta ar insemna un "om de vaza" inchis. Si totusi nu pot uita.
Ma intreb deseori ce s-a intamplat, cum ar fi fost totul daca acel militian
ar fi fost un om obisnuit. Cine a decis ca nu mai avem nici macar dreptul
la liniste? Personal, acest comunism mi-a lasat un gust amar dar tind
sa cred ca acest lucru s-ar fi intamplat la fel de usor si in democratia
de astazi, cea mult laudata. Viata merge inainte si totul ramane doar
o amintire, o amintire din comunism...
o eleva din clasa a XIa Grup Scolar Carmen Sylva
Pe
scurt | Proiectul | Participanti
| Album Foto | Home
Pagina a fost revizuita pe 13 martie 2001
Informatii suplimentare puteti obtine de la Florina
Serbu.