VISUL meu

Era o noapte calda. Dupa ce am citit cateva povesti am adormit. Imediat poarta viselor s-a deschis si o lume fantastica am vazut acolo. Un tinut albastru, ca un cer senin pe pamant pe care erau tesute parca din smarald alge, niste corali, parca din rubin si pesti de toate culorile si nuantele. In acest ciudat vis chiar si eu eram un pestisor... Unul de culoarea arintului cu codita diafana parca din spuma marii, care inota uimit de minunile naturii. Tot inotand eu, am vazut, intr-o gradina plina de corali, un palat de vis decorat cu cele mai frumoase scoici, cu turnulete din nisip. Am intrat in acest uimitor loc. Avea multe camere, cu tablouri din alge si corali. In a treia camera am auzit niste voci de zane. Am deschis usa cu putina teama. In odaie se a aflau doua sirene foarte frumoase, amandoua surori gemene. Prima avea un par lung aseneni spicului copt de grau si niste ochi de culoarea marii. Singura deosebire dintre cele doua sirene era culoarea ochilor. A doua avea niste ochi asemeni algelor. M-am imprietenit repede cu ele. In ziua urmatoare am fost cu ele la Scoala din adancuri, unde toate sirenele invatau sa cante, invatau despre orasele care se aflau in mare... Totul a decurs foarte bine. La intoarcere am trecut prin Parcul Pestilor. Acolo toti pestisorii se dadeau in leagane, pe topogane, si in balonase stralucitoare. Am petrecut niste momente de neuitat acolo. Pot sa va spun ca cel mai mult mi-a placut in balonase. Dar dupa o zi am observat ca incep sa ma transform in om din nou si am auzit deodata taraitul ceasului. A trebuit sa ma scol dar nu voi uita niciodata ce bogatii frumoase are marea si cate lucruri frumoase am invatat.

Piloiu Sabina, Scoala nr. 17