Dac-as fi un pestisor

Ziua se-ngana cu noaptea. Eu ma pregatesc de culcare, dar inainte de asta privesc pe fereastra stelele jucause.
Deodata vad o stea care se aseaza pe umarul meu.
- Diana, vrei sa fii un pestisor?
- Mi-as dori, dar nu pot.
- Dorinta ta ti se va indeplini.
- Vorbesti serios?
- Da, dar nu iti voi indeplini dorinta in totalitate.
- Nu? Atunci minti!
- Nu! Eu te voi trimite pe o alta lume, iar tu vei cauta un om pe nume Cocostarc. El iti va indeplini dorinta.
- Bine, asa voi face.
Steaua aceea le-a chemat si pe suratele ei. Impreuna au facut o vraja si m-au trimis pe alta lume.
Totul era minunat. Copacii erau impodobiti cu o beteala de aur, iar iarba avea culoarea aurie.
L-am cautat mult pe Cocostarc, dar pana la urma l-am gasit.
- De ce ai venit la mine, Diana?
- As vrea sa ma transformi intr-un pestisor pentru o zi.
- Bine, te transform.
Cocostarcul a gresit vraja si nu m-a transformat intr-un pestisor ci m-a trimis acasa.
Dac-as fi un pestisor eu as vrea ca natura sa fie intr-o permanenta veselie, as vrea sa fac doua parcuri: unul pentru copiii intre 1 si 6 ani, iar altul pentru copiii intre 7 si 10 ani, as mai vrea sa fac curatenie in toata lumea, as vrea sa pun flori care sa parfumeze natura, as vrea un monitor in care sa vad toti oameni care comit crime sau fac alte greseli si sa-i pedepsesc eu inaintea politistilor. Olaru Diana, Scoala Stefan cel Mare