Dac-as fi un pestisor

Este seara. Privesc pe geamul camerei mele bolta cea instelata, plina de luminite asemanatoare cu niste lacrimi de argint.
Deodata, imi vine in minte sa pun stelele la un loc si sa le asez intr-o constelatie numita Pestele auriu. Cum oare este viata de peste ?
Din cartile studiate si examinate, din emisiunile vizionate la televizor imi dau seama ca este si dificila si simpla. Sunt prea obosit sa o analizez detaliat, asa ca ma culc.
Dintr-o ceata, un peisaj extraordinar ma invaluie, care infatiseaza un lac plin de pesti feluriti. Pesti cu solzii ascutiti ca niste cutite, cu solzi aurii si sclipitori.
Pe cerul senin, soarele auriu si stralucitor isi trimite sulitele orbitoare spre acest lac minunat. Din apa cristalina, un peste vrajit sare pe mal langa mine. Ma intreaba:
-Vrei sa cunosti tainele adancurilor ?
-Desigur.
-Te voi transforma intr-un peste si te voi insoti. Urmeaza-ma !
-Bine.
Ajuns acolo, raman nedumerit de frumusetile naturii. Nici nu imi imaginam ca exista atatea creaturi subacvatice. Pestele magic ma conduce intr-un loc stiut numai de el.
Trec prin coridoare de clestar impodobite cu stele de mare, pentru ei, foarte rare. Sosesc la conducatorul lor, Locepad:
-Avem o mare problema ! spune el. Unii pesti, de exemplu rechinii, ne bantuie tot timpul. Pierdem foarte mult din populatia noastra din cauza lor. Te imploram, ajuta-ne !
-Voi face tot posibilul.
Ma inarmez cu armele cele mai performante stiute de ei si plec spre rechini.
Dupa o lupta foarte incinsa, iesim victoriosi. Populatia lor se inmulteste prea repede si de abea atunci ei isi dau seama ca au facut o mare greseala si ca toti pestii sunt foarte importanti.
Se hotarasc sa-i lase pe rechini sa se inmulteasca inapoi si toti sa traiasca in pace si armonie.

Maimascu Dragos, Scoala Stefan cel Mare