Mircea cel Batran

2. "Dar Mircea strangand oastea tarii- scrie cronicarul turc Chalcocondil- se tinea si dansul cu armata pe urma lui Baiazid prin padurile de stejar ale tarii… sa nu fie usor de umblat pentru dusmani si nici lesne de cucerit. Si tinandu-se pe urma lui, savarsea ispravii vrednice de amintit…si se zice ca armata fiind in cale, se tinea strins in urma ei, punand-o la mare suferinta si o aducea in situatii grele si nu inceta sa-i faca stricaciuni."

Laonic Chalcocondil,Expuneri istorice.Cresterea puterii turcesti,Caderea puterii bizantine,Editura Academiei R.S.R.,1958, P.64

3. "Ce mai freamat , ce mai zbucium!
Codru clocoti de zgomot si de arme si de zbucium,
Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase,
Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasa.
Calaretii implu campul si roiesc dupa un semn
Si in caii lor salbateci bat cu scarile de lemn
…Mircea insusi mana-n lupta vijelia-ngrozitoare,
Care vine, vine, vine, calca totul in picioare:
Durduind soseau calarii ca un zid inalt de suliti,
Printre cetele pagane trec rupandu-si large uliti;
Risipite se-mprestie a dusmanilor sireaguri,
Si gonind, biruitoare, tot veneau a tarii steaguri,
Ca potop ce prapadeste, ca o mare tulburata-
Peste un ceas paganatatea e ca pleava vanturata.
Acea grindin-otelita inspre Dunare o mana
Iar in urma lor se-ntinde falnic armia romana."

"Scrisoarea III", Mihai Eminescu