In fruntea unei armate de 40000 de oameni, sultanul Baiazid - numit, pentru rapiditatea si indrazneala cu care isi ataca dusmanii, si Baiazid Ilderim (Fulgerul)- a trecut in 1394 Dunarea, cu gindul cuceririi statului roman. In fata vaditei superioritati numerice a ostilor otomane (Mircea dispunea de o armata cam pe sfert decat a adversarilor), domnitorul a adoptat cu intelepciune solutia militara potrivita unor astfel de situatii: hartuirea permanenta a vrajmasilor, infometarea lor, alegerea locului convenabil si a momentului prielnic pentru lupta decisiva.(2)Batalia decisiva a avut loc la 10 octombrie1394,laRovine, intr-o zona impadurita si mlastinoasa, ce nu ingaduia dusmanilor desfasurarea fortelorlor.Inclestarea cumplita a celor doua armate, una ce-si apara tara, alta cu dorinta de cucerire, a fostemotionant descrisa de Mihail Eminescu in Scrisoarea III(3).Lupta de la Rovine s-a terminat printr-o mare victorie a domnitorului roman.(4)Cu sprijinul lui Sigismund de Luxemburg, Mircea a alungat apoi pe Vlad Uzurpatorul,omulsultanului,pretendent la tronul muntean. In 1396, Mircea cel Batran a participat la o cruciada antiotomana organizata de monarhul Ungariei.Netinand seama de experienta domnitorului roman dobandita pe campurile de lupta, trufasii cavaleri apuseni au fost biruiti, la Nicopole, la 25 septembrie 1396. In anul urmator, o expeditie turceasca la nord de Dunare a fost din nou infranta. In 1400, Mircea Romanul- cum mai era numit- a obtinut o alta victorie asupra osmanliilor ce treceau, incantati de prada, prin Tara Romaneasca

.