|
|
Stefan cel Mare |
| Temerile voievodului
s-au aratat a fi intemeiate. In vara anului 1476, aprigul Mohamed al II-lea
avea sa vie el insusi cu o armata mult mai numeroasa asupra lui Stefan.
Desi la Valea Alba sau Razboieni, la 26 iulie 1476, domitorul si cei vreo
12 000 de osteni viteji n-au putut sa tina piept coplesitoarei armate turcesti
de 150 000 - 200 000 oameni, cetatile Moldovei au rezistat, sultanul fiind
silit sa se intoarca fara sa fii realizat macar unul din gandurile cu care
pornisera la lupta: supunerea statului moldav, alungarea lui Stefan, cucerirea
unor teritorii pe malul marii Negre. Luptele cu turcii au continuat inca
multa vreme, pana catre 1478, cand Stefan cel mare a acceptat plata unui
tribut anual de 4 000 galbeni, Poarta recunoscand in schimb libertatea Moldovei.
Stefan cel Mare a fost nu numai un domnitor viteaz , invingator in 34 din
cele 36 de razboaie purtate, si un chibzuit gospodar al tarii, ci si un
mare iubitor al artelor si culturii, caci asa cum spunea cronicarul polonez
Miechowski: " soarta i-a harazit cu darnicie toate darurile".
in timpul lui, in cetatea de scaun a Sucevei, la curtile domnesti din Iasi,
Vaslui, Harlau , ori in importantele sale ctitorii, au fost create multe
din capodoperele artei medievale moldovenesti. Intre anii 1466 - 1469 a
pus sa se inalte manastirea Putna - ce avea sa devina necropola voievodala.
Frumoase monumente au fost ridicate la Voronet, la Patrauti, la Borzesti
- locul nasterii si copilariei domnitorului - la Razboieni ( in memoria
vitejilor cazuti in luptele cu turcii ), la Rauseni, " unde a fost
taiat capul tatalui sau Bogdan voievod", la Dobrovat si in multe alte
locuri. Stirile din cronici si portretele pastrate ni-l infatiseaza pe Stefan ca pe un barbat nu inalt, cu o fata ovala, plina, cu fruntea frumos boltita, cu ochi albastri, patrunzatori, cu parul roscat, inelat, lung pe spate si taiat in fata dupa moda Renasterii italiene. renumite sunt portretele de pe Tetravangheliarul de la Humor - expus la Muzeul de Istorie al R.S Romania - din tabloul votiv de la Voronet, de pe epitrahilul de la Dobrovat( aflat la Muzeul de arata al RS Romania). Despre Stefan cel Mare, Grigore Ureche scria ca : " era un om intreg la fire, nelenes si lucrul sau il stia a-l acoperii si unde nu gandeai acolo il aflai. La lucru de razboi mester, unde era nevoie, insusi se vara, ca vazundu-l ai sai sa nu indarapteze, si pentru aceia rar razboi de nu biruia si unde il biruia altii, nu pierdea nadejdea, ci stiindu-se cazut jos, se ridica deasupra biruitorilor." Daca dusmanii nu l-au putut razbii, varsta, podagra, guta si rana de la picior capatata in timpul unei lupte l-au slabit. La 2 iulie 1504, in a patra ora a zilei, dupa 47 ani si 3 luni de domnie, Stefan cel Mare avea sa se sfarseasca din viata. tot atunci insa, numele pe care poporul l-a cinstit in cantece si legende("Stefan, Stefan' Domn cel Mare/ care lume seama n-are ") iar scriitori ca Barbu stefanescu Delavrancea, Nicolaie Iorga, Mihail Sadoveanu, l-au evocat in pagini memorabile, a intrat pe poarta de aur a eroilor in istorie in nemurire. |
|