6. Tratatul dintre Sigismud de Luxemburg, regele Ungariei si Mircea cel batran, domn al Tarii Romanesti
"Si anume, mai intai ca noi, [ atunci] cand si de cate ori de acum inainte domnul (nostru) regele, va merge cu ostirea sa, el insusi impotriva turcilor pomeniti sau impotriva oricaror altora ce tin cu ei, atunci sa fim tinuti si datori a merge cu dansul, de asemenea noi insine impotriva acelora, cu toata ostirea, cu oamenii si cu toata puterea noastra. Si daca domnul, regele, nu ar merge el insusi, ci ar trimite numai ostirea sa, atunci si noi sa fim tinuti si datori, de asemenea, sa trimitem numai ostirea si pe oamenii nostri impotriva acelora, dimpreuna cu ostirea domnului rege.Totodata [sa fim datori] a da pomenitului domn rege, si ostirii lui si oamenilor pe care ii va aduce cu sine [la razboi] daca va merge el insusi acolo, iar daca nu va merge, atunci ostirii si oamenilor pe care-i va trimite, cum se spune mai sus impotriva acelora, in partile Dobrogei, sau pe oricare alte pamanturi, trecatori, limanuri si in orice alte locuri supuse stapanirii si ascultarii noastre, sloboda, pasnica si sigura trecere si hrana totdeauna potrivita pentru banii lor, atat cat vor merge intr-acolo, si cat sta acolo, si se vor trage de acolo, cat si la intoarcerea lor acasa.
De asemenea, cand si de cate ori se va intampla ca domnul rege sa mearga, cum se spune mai sus, in pomenitele parti cu zisa lui ostire si cu oameniii lui, si cu ajutorul nostru, sa ia, sa puna stapanire, sa redobandeasca sau sa aiba intr-un fel oarecare orase, pamanturi, cetati, intarituri, limanuri, tinuturi sau orice alte locuri si din pricina aceasta, sa ramana si sa intarzie acolo el insusi, atunci si noi cu ostirea, oamenii si cu toata puterea noastra sa fim tinuti si datori a ramane si a intarzia acolo insine, cu zisul domn rege, asa cum va face el si cat timp va ramane el [acolo]. Iar daca domnul rege ar trimite acolo numai ostirea sa, atunci si noi sa fim tinuti si datori a ramane cu stirea zisului domn rege numai ostirea si pe oamenii nostri, dar destul si in stare sa se impotriveasca dusmanului si puterii partii potrivnice si sa se pastreze si sa apere impotriva acelora [ acele locuri ] pe care el, cu ajutorul lui Dumnezeu, se va intampla sa le ia, sa puna stapanire, sa le dobandeasca sau sa le aiba, cum se spune mai sus, in partile acelea, in orice chip [ar fi ].