De asemenea,
daca, cu voia lui Dumnezeu care randuieste toate, s-ar intampla ca cineva
din ostirea si dintre oamenii zisului domn rege sa se imbolnaveasca, sa
fie ranit sau impiedicat in vreun fel oarecare in fiinta lui asa incat sa
fie numaidecat nevoie ca, din pricina aceasta, acela sa ramana si sa intarzie
acolo, atunci acela sa poata ramane, intarzia si sta acolo, in chip liber,
pasnic si sigur, pana cand ii va placea, fara vatamare, paguba, impiedicare
si suparare de nici un fel, fiinta, lucrurile si bunurile acestuia ramanand
totdeauna neatins, iar scrisorile, oricare ar fi si in orice chip facute
si date, intre zisul domn rege si noi, pana acum sau altadata, despre si
cu privire la aceasta ramanand in toata taria si trainicia lor prin marturia
acestei scrisori a noastre. Spre mai mare invederare si neindoiala ca cele
mai sus se vor pazi cu sfintenie de noi, asa cum se arata mai sus, am dat
pomenitului domn rege aceasta [scrisoare] petcet uita cu pecetea noastra
cea mica, in lipsa celei mari, fagaduind ai da alta tot asemenea si in acelasi
cuprins [intarita] cu pecetea cea mare atarnata.
Ionascu, P.Barbulescu, Gh.Gheorghe, Relatiile internationale
ale Romaniei in
Documente (1368-1900),Bucuresti, 1971, p 82-92
|