Mircea cel Batran
"Baiazid cum a aflat ca imparatul romanilor Sigismund vine asupra lui si ca e pe drum cu multa armata, si-a luat toata oastea, si din Europa si din Asia, si a pornit in contra lui spre Istru in marsuri foarte repezi, pe cat putea. Dar cand isi asezase tabara la patruzeci de stadii de Istru, celtii fiind mandrii si nesocotiti ca de obicei, vroiau ca numai lor sa le apartina victoria si, greu inarmati, au atacat ei mai intai, ca si cum
sa-i zdrobeasca dintr-o data pe barbari. Ridicandu-se insa lupta grea, celtii sunt infranti si luand-o la fuga din rasputeri si fara nici o ordine, cad dintr-o data peste oastea lor insasi, in timp ce turcii se tin pe urma lor. Aici amestecandu-se, cum erau stramtorati de turci, o iau deodata cu acestia la fuga si peonii si germanii. Cautand in graba sa treaca peste Istru, multa armata sa prapadit in fluviu. Si mult omor s-a facut, celtii si peonii fiind ucisi de dusmani; si a fost prins generalul conducator al burgunzilor si alti nu putini peoni si celti.
Iar Sigismund trecand prin cea mai mare primejdie si scapand sa nu fie el cel prins,
s-a urcat pe fluviu intr-o trirema la imparatul elinilor in Bizant. Si ajungand sa stea de vorba cu imparatul Bizantului si intrand la el, ori de cate ori voia, a plecat pe mare acasa.
Laonic Chacocondil, Expuneri istorice. Cresterea
puterii turcesti,Caderea puterii bizantine, Editura Academiei R.S.R.,
1958,p.62, 64
