Agricultura
Politica agricola comuna

Agricultura a constituit, inca de la inceput, unul din sectoarele cheie ale Comunitatii Europene, motiv pentru care Comunitatea Economica Europeana a initiat o Politica Agricola Comuna (PAC) in anul 1962, special pentru a sporii productia si pentru a asigura un standard de viata fiermierilor comparabil cu nivelul altor categorii sociale. De asemenea, s-a urmarit stabilizarea pietelor agricole si garantarea aprovizionarii continue a consumatorilor europeni, la preturi convenabile.
Politica Agricula Comuna se bazeaza pe trei principii independente. Primul principiu se refera la " piata si preturi unice", ceea ce inseamna ca produsele agricole pot circula liber pe tot teritoriul UE, aplicandu-se acelasi sistem de preturi. Al doilea principiu priveste " preferinta comunitara", adica produsele comunitare sunt preferate fata de cele din afara Uniunii, pentru care consumatorul european trebuie sa plateasca o taxa suplimentara. Cel de-al treilea principiu se refera la toate statele membre ale UE contribuie la constituirea bugetului comunitar si, in acelasi timp, toate statele membre au dreptul sa beneficieze de masuril finantate in cadrul PAC.

Avantajele Politicii Agricole Comune pentru consumatori.

Consumatorii beneficiaza de Politica Agricola Comuna in mai multe moduri:
1. Oferta de produse este mult mai diversificata si de calitate;
2. Aprovizionarea se face continuu si in siguranta;
3. Preturile sunt rezonabile;
4. In ciuda cresterii in termeni absoluti a preturilor, ponderea cheltuielilor in bugetul familiei pentru asigurarea cosului zilnic a scazut continuu, in ultini 20 de ani, de la 28% la 19%. Politica Agricola Comuna cota fiecare cetatean din UE nu mai mult de 2 Euro/zi.

Reforma Politicii Agricole Comune

Politica Agricola Comuna a cunoscut un proces de forma continua. Prima reforma de propotii a avut loc in 1992, si a vizat refacerea echilibru de pe piata produselor agricole, prin diminuarea masurilor de sustinere preturilor, pierderile de venit rezultate fiind integral compensate prin plati compensatorii directe. Suplimentar, s-a acordat sprijin pentru ptotectia sociala si a mediului (inconjurarea utilizarii proceselor tehnologice curate) si resurselor naturale. Spre exemplu, propietarii de terenuri arable lasate necultivate (in conservarea )in vederea protejari mediului pot fi sprijiniti financear pe o perioada de 20 de ani. Urmarea a fost ca stocurile de produse agrcole fara desfacerea au scazut iar preturile europene s-au aliniat celor mondiale, in timp ce veniturile fermierilor s-au imbunatatit.

O alta etapa importanta a reformei politicii agricole comune a reprezentat-o intrarea in vigoare din iulie 1995 a prevedilar Acordul de la Marrakech ce a incheiat Runda Uruguay a Acordulu General pentru Tarife si Comert. Acest Acord a insemnat un pas inainte in liberalizarea comertului mondial cu produse agricole introducand un drept minim de acces pe pietele interne ale statelor semnatoare, cualitificarea unitara a subventiilor acordate in sectorul agricol pentru limitarea si reducerea lor si reducerea sugestiva atat ca volum dar si ca valuare a subventiilor la export. O alta masura importanta introdusa de Runda Uruguay a fost transformarea in tarife ( tarificarea ) a tuturor masurilor de protectie la frontiera altele decat tarifele vamale.

Reforma Politicii Agricole Comune, continuata prin Agenda 2000 asa cum a fost aprobata de Consiliul de la Berlin in martie 1999, viziteaza adaptarea agriculturii europene la evolutiile interne si externe ale pietei produselor agricole care se prefigureaza la orizontul anilor 2000. Reforma radicala propusa de Comisia Europeana este inspirata de tendintele pe plan european si international, dintre care cele mai importante includ cresterea cererii pentru alimente, la nivel mondial, tendintele de globarizare a comertului si perspectivele de largire a Uniunii Europene catre est. Noua politica sprijina mentinerea unui model de agricultura care reprezinta o parte cheie a mostenirii europene, si benificiile largi pe care le aduce cetatenilor europeni.

Noua Politica Agricola Comuna: competivitate, durabilitate si orientare catre calitate.

Noua Politica este un pas inainte in sprijinirea dezvoltarii rurale si nu a productiei agricole, fermierii urmand sa fie recompensati nu numai pentru ceea ce produc ci si pentru contributia lor generala la dezvoltarea societatii.

Reforma cuprinde, pe scurt:

1. Reducerea subventilor pentru sustinerea preturilor, in vederea inconjurarii competitivitatii: la cereale preturile minime garantate vor scadea cu 15%, iar carnea de vita cu 15%. Aceste noi reduceri vor permite fermierilor europeni sa fie intr-un contact direct cu preturile reale ale pietelor, astfel promovandu-se competivitatea produselor agricole europene in raport cu alti competitori. De asemenea, foarte important, schimbarile vor contribui la integrarea progresiva a statelor din Europa Centrala si de Est canditate la integrarea in UE.
2. Un standard de viata rezonabil pentru comunitatile agricole. Reducerile care se vor opera la nivelul subventiilor vor fi partial compensate prin acordarea de plati directe cu scopul de a se mentine standardul de viata al locuitorilor din mediul rural.
3. Intarirea pozitiei Uniunii Europene pe pietele internationale.
4. Orientarea catre calitate: atat in sprijinirea pietei produselor agricole cat si in politica de dezvoltare rurala, se vor respecta un minimum de standarde in domeniul mediului inconjurator, securitatii alimentelor, igienii si bunastarii animalelor.
5. Integrarea obiectivelor privind protectia mediului in PAC.
6. Un nou cadru de dezvoltare rurala care are ca obiective:
- crearea unui sector agricol si forestier mai puternic;
- imbunatatirea competitivitatii in mediul rural;
- conservarea mediului si a mostenirii rurale europene.
7. Gestionarea descentralizata a fondurilor. Fiecare Stat Membru va putea aloca resurse financiare dupa propria strategie care trebuie insa sa previna distorsionarea concurentei.
8. Simplificari suplimentare in diverse domenii.

SAPARD: asistenta speciala de pre-aderare si dezvoltare rurala

In cele treisprezece tari candidate, agricultura joaca un rol mult mai mare decat in Statele Membre, in ceea ce priveste suprafata, produsul intern brut si, mai ales, ocuparea fortei de munca. Cea mai importanta sarcina in majoritatea tarilor candidate este de a reduce aceasta dependenta exagerata de agricultura si de a depasi problemele socio-economice inerente.

Pregatirea sectorului agricol si a industriei agro-alimentare pentru aderarea la UE se va baza pe dezvoltarea unor piete si canale de marketing reale, pe imbunatatirea sanatatii plantelor si a standardelor veterinare si pe dezvoltarea structurilor administrative si de control din agricultura.

Programul SAPARD al Uniunii Europene va sprijinii implementarea acquis-ului comunitar, va sprijini masurile care vizeaza intarirea eficientei si competitivitatii in sectorul agricol si industria agro-alimentara, crearea de locuri de munca si dezvoltare rurala durabila. Programul are un buget de 520 milioane de euro pe an, pana in anul 2006 si se va aplica in 10 tari candidate. Masurile prevazute de acest program sprijina initiativele nationale deja lansate de tarile din centrul si estul Europei, cum ar fi: investitiile in fermele agricole, asociatii ale producatorilor si in sectorul prelucrarii produselor alimentare, imbunatatirea infrastructurii in mediul rural, introducerea sistemelor de control veterinar si al sanatatii plantelor, promovarea unor metode de productie in respectul mediului inconjurator, diversificarea activitatilor din mediul rural, protejarea si pastrarea mostenirii rurale, dezvoltarea sectorului forestier si impaduririle terenurilor agricole.

Prezentare realizata de Prefectura judetului Constanta, Camera de Comert, Industrie, Navigatie si Agricultura, Constanta, Euro Info Centre Constanta