CARTA DREPTURILOR FUNDAMENTALE
A UNIUNII EUROPENE

Material primit de la doamna profesoara Doina Enache, Bucuresti

Tratatul de la Maastricht din 1992, care introduce notiunea de „cetatenie europeana" formuleaza principiile libertatii, democratiei, respectarii drepturilor omului, ale libertatilor fundamentale si ale statului de drept.
La reuniunea de la Koln din 3-4 iunie 1999, Consiliul European a decis elaborarea unei Carte a drepturilor fundamentale. Aceasta trebuia sa „ regrupeze drepturile fundamentale în vigoare din Uniunea Europeana astfel încât sa le confere o mai mare vizibilitate si care sa marcheze importanta lor exceptionala".
Adoptarea unei Carte este mai întâi de toate un mesaj politic al celor 15 state membre catre cetateni, reafirmând drepturile fundamentale care stau la baza constructiei europene.

ELABORARE SI ADOPTAREA CARTEI
În vederea redactarii acestui proiect de Carta a fost împuternicita o Conventie. Aceasta era compusa din 62 de membrii: 15 reprezentanti ai sefilor de stat sau de guvern, 30 reprezentanti ai Parlamentelor nationale ( câte 2 din fiecare stat membru ), 16 reprezentanti ai Parlamentului European si un reprezentant al Comisiei Europene.
Doi reprezentanti ai Curtii de Justitie si ai Consiliului Europei asista la lucrari în calitate de observatori. În plus, membri ai Comitetului Economic si Social, ai Comitetului Regiunilor, Avocatul Poporului, reprezentanti ai tarilor din Europa Centrala si de Est, experti si reprezentanti ai organizatiilor non-guvernamentale sunt audiati de Conventie.
Societatea civila a fost îndelung consultata, mai ales prin intermediul unui site de internet care a adunat contributiile numeroaselor asociatii sau grupuri.
Proiectul Cartei a fost înaintat Consiliului European si Parlamentului European. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene a fost proclamata de Comisia Europeana, Parlamentul European si Consiliul Uniunii Europene, urmare a Consiliului European de la Nisa din 7 decembrie 2000.

DREPTURILE FUNDAMENTALE
Preambulul Cartei face cunoscut faptul ca „Uniunea se fondeaza pe valorile indivizibile universale ale demnitatii umane, libertatii, egalitatii si solidaritatii; ea se sprijina pe principiul democratiei si principiul statului de drept. Ea plaseaza individul în centrul actiunii sale, instituind cetatenia Uniunii Europene si creând principiul libertatii, securitatii si justitiei".
Drepturile se repartizeaza pe trei axe:
· drepturile civile : drepturile omului si drepturile procedurii juridice, precum cele garantate de Conventia Europeana a Drepturilor Omului si stabilite de Consiliul Europei;

· drepturile politice care sunt specifice cetateniei europene stabilita prin tratate
· drepturile economice si sociale enuntate de Carta comunitara a drepturilor sociale ale lucratorilor adoptata în 1989.
În Carta drepturile sunt clasate în 6 capitole: Demnitate, Libertate, Egalitate, Solidaritate, Cetatenie si Justitie. Un al saptelea capitol defineste dispozitiile generale.
DEMNITATE
-demnitatea umana, dreptul la viata, dreptul la integritatea persoanei, interzicerea torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, interzicerea sclaviei si a muncii fortate.
LIBERTATE
- drepturi la libertate si siguranta, respectarea vietii private si de familie, protejarea datelor cu caracter personal, dreptul la casatorie si dreptul de a întemeia o familie, libertatea de gândire, de constiinta si de religie, libertatea de exprimare si informare, libertatea de întrunire pasnica si de asociere.
- libertatea artelor si stiintelor, dreptul la educatie, libertatea profesionala si dreptul la munca, libertatea actiunilor, dreptul la proprietate, azil, protectie în caz de expulzare si extradare.
EGALITATE
- egalitate în drepturi, interzicerea discriminarii, diversitate culturala, religioasa si lingvistica, egalitatea în drepturi între barbati si femei, dreptul copilului, dreptul persoanelor în vârsta, integrarea persoanelor cu handicap.
SOLIDARITATE
- dreptul la informare si consultarea muncitorilor din întreprinderi, dreptul la negociere si actiune colectiva, dreptul de acces la serviciile de plasament, dreptul la protectie în caz de concediere nejustificata, conditii de munca juste si echitabile, interzicerea muncii pentru copii, protectia tinerilor la munca, viata familiala si profesionala, securitate sociala si ajutor social, protectia sanatatii, acces la serviciile de interes economic general, protectia mediului, protectia consumatorilor.
CETATENIE
- dreptul la vot si dreptul de a candida la alegerile pentru Parlamentul European si alegerile locale, dreptul la o buna administratie, dreptul de acces la documente, dreptul la Ombudsman, dreptul de petitie, libertatea circulatiei si de sedere, protectia diplomatica si consulara.
JUSTITIE
- dreptul la un recurs efectiv si la un tribunal impartial, prezumtia de nevinovatie si dreptul la aparare, principii ale legalitatii si ale proportionalitatii delictelor si pedepselor, dreptul de a nu fi judecat de doua ori pentru aceeasi infractiune.
STATUTUL SI IMPORTANTA CARTEI
Când statele membre ale Uniunii Europene au lansat ideea redactarii unei Carte a drepturilor fundamentale, nu i-au fixat si statutul. Acesta trebuia sa fie examinat ulterior, când textul ar fi fost definitiv adoptat, întrebarea fiind de a sti daca ea trebuia sa fie integrata în tratate, ceea ce i-ar fi conferit o valoare juridica constrângatoare pentru statele si institutiile comunitare. La Consiliul European de la Nisa s-a decis neincorporarea cartei în tratate ci examinarea problemei statutului juridic în cadrul dezbaterilor deschise pe 1 ianuarie 2001 privind viitorul Europei.