Europa Cetatenilor

Uniunea Europeana este formata din 15 state membre reprezentand 370 de mil.de locuitori care vorbesc 11 limbi. Istoria integrarii europene este marcata de cautare a celor mai eficente instrumente si mecanisme care sa conduca la coexistenta armonica a statelor si a locuitorilor lor.

Istoric:

Tratatul de infintare a Comunitati Economice Europene (semnat la Roma 1957) acorda oamenilor drepturi de a circula liber in Comunitatea Europeana.
Actul Unic European (1986) stabileste o zona fara frontiere si desfinteaza obligativitatea verificarii persoanelor la granitele interne, indiferent de nationalitate.
Tratatul de la Maastricht, asupra Uniuni Europene (1992) introduce conceptul de cetenie a Uniuni: orice cetatean a unui Stat Membru este cetatean si-al Uniunii Europene.
Tratatul de la Amsterdam (1997) clarifica legatura intre cetatenia nationala si cea europeana, impunand doua concluzi practice: "Este necesar sa fi, in primul rand, cetatean al unui stat membru al Uniuni Europene pentru a te bucura de cetatenia Europeana" si "cetatenia europeana completeaza drepturile conferite de cetateania nationala.

Drepturile cetatenilor Uniuni Europene

Uniunea Europeana a conferit cetatenilor drepturi cunsiderate de Curtea de Justitie Europeana principii generale respectate de toate institutile europene. Aceste drepturi au fost inscrise in tratate, pe masura acordaii lor. Tratatul de la Amsterdam (1997) lucreaza drepturile cetatenilor in trei categorii principale:

1.Drepturi fundamentale

Uniunea Europeana a confirmat respectarea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si a drepturilor sociale fundamentale. Tratatul de la Amsterdam a stabilit in acest sens proceduri concrete prin care se asigura protectia lor. Tratatul subliniaza respectarea drepturilor fundamentale in special a celor garantate de Conventia Europeana asupra Drepturilor Omului, adoptata la Roma in 1950 de membrii Consiliului Europei, iar in ceea ce priveste drepturile sociale fundamentale, se face referire la Carta Sociala Europeana adoptata in 1961 de Consiliul Europei si la Carta Comunitara a Drepturilor Sociale Fundamentale a Muncitorilor din 1989. In conformitate cu Tratatul de la Amsterdam, Uniunea Europeana are dreptul de a initia actiuni adecvate in vederea combaterii discriminarii bazate pe sex, rasa sau origine etnica, religie, credinta, stare fizica, varsta sau orientare sexuala. In acest scop Uniunea Europeana a implementat politici care sa promoveze sansele egale pentru femei si barbati. Tratatul de la Amsterdam a imputernicit, in mod oficial, Curtea Europeana de Justitie pentru a asigura respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale de catre Institutile Europene.
Consilul European de la Nisa (7-9 decembrie 2000) a salutat declaratia comuna a Consilului, Parlamentul European si Comisiei Europene a Cartei Drepturilor Fundamentale, care combina in acelasi document drepturile civile, politice, economice, sociale si de soicietatea stipulate in diverse acte internationale europene sau nationale. Consiliul European este interesant ca aceasta Carta sa fie difuzata cat mai larg posibil la nivelul socetati.
Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene

Constienta de mostenirea sa spirituala si morala, UE este fondata pe valorile universale si indivizibile ale demnitatii umane, libertatii, egalitatii si solidatritatii; de asemenea se bazeaza pe principiile democratiei si ale statului de drept. Uniunea Europeana si prin crearea unei zone de libertate, securitate si justitie.
Carta Drepturilor Fundamentale prezinta drepturile, libertatile si principiile recunoscute de UE, fiind necesara in vederea consolidarii drepturilor fundamentale im lumina schimbarilor care se produc la nivelul societatii, progresul social si al dezvoltarii stiintei si tehnicii.

Capitolul I: Demnitate

1. Demnitatea umana;
2. Dreptul la viata;
3. Dreptul la integritatea persoanei;
4. Interzicerea torturii si a tratamentelor si pedepselor inumane sau degradante;
5. Interzicerea sclaviei si a muncii fortate.

Capitolul II: Libertati

6. Dreptul la libertate si securitate;
7. Dreptul la viata privata si de familie;
8. Protectia datelor personale;
9. Dreptul la casatorie si la fondarea unei familii;
10. Libertatea de gandire, constiinta si religie;
11. Libertatea de exprimare si informare;
12. Libertatea de comuniune si asociere;
13. Libertatea artelor si stiintelor;
14. Dreptul la educatie;
15. Libertatea de a-si alege o profesie si dreptul de a se angaja;
16. Libertatea de a conduce o afacere;
17. Dreptul la proprietate;
18. Dreptul la azil;
19. Protectia in caz de transfer, expulzie sau extradare.

Capitolul III: Egalitate

20. Egalitatea in fata legii;
21. Nediscriminare;
22. Diversitate culturala, religioasa si lingvistica
23. Egalitatea intre barbati si femei;
24. Drepturile copilului;
25. Drepturile varstinicilor;
26. Integrarea persoanelor cu handicap.

Capitolul IV: Solidaritate

27. Dreptul lucratorilor la informare si consiliere pe timpul indeplinirii unei sarcini;
28. Dreptul la negocieri si actuni colective;
29. Dreptul de a avea acces la serviciile de plasare de forta de munca;
30. Protectia in cazul desfacerii nejustificate a contractului de munca;
31. Conditii de munca cinstite si egale;
32. Interzicerea muncii prestate de copii si protejarea tinerilor la locul de munca;
33. Viata de familie si profesionala;
34. Protectie si asistenta sociala;
35. Ingrijire medicala;
36. Acces la servicii de interes economic general;
37. Protectia mediului inconjurator;
38. Protectia consumatorului.

Capitulul V: Drepturile cetatenilor

39. Dreptul de a vota si de a candida pentru Parlamenetul European
40. Dreptul de a vota si candida in alegerile locale;
41. Dreptul la o buna administratie;
42. Dreptul de a avea acces la documentele europene;
43. Avocatul poporului;
44. Dreptul la petitie;
45. Dreptul la circulatie si rezidenta;
46. Protectia consulare si diplomatica.

Capitolul VI: Justitia

47. Dreptul la o masura corectiva concreta si la procese cinstite;
48. Prezumtia de nevinovatie si dreptul la aparare;
49. Principiile legalitatii si proportionalitatii intre delictul penal si pedeapsa;
50. Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de doua ori pentru acelasi delict penal;

2. Drepturi inseparabile de libera circulatie in Uniunea Europena

Libera circulatie a persoanelor face parte din conceptul mai larg al Pietii Unice a Uniunii Europene, care implica si celelalte trei libertati: libera circulatie a capitalurilor, bunurilor si serviciilor. Chiar daca initial dreptul la libera circulatie era asociat, in principal, aspectelor economice si privea numai populatia angajata, conceptul s-a amplificat, treptat, pentru a permite cetatenilor Uniunii Europene dreptul de a se muta in orice Stat Membru.

3. Drepturi inseparabile de cetatenia europeana

Articolul 17 al Tratatului de infiintare a Comunitatii Europene defineste cetatenia europeana: "Orice persoana care detine nationalitatea unui Stat Membru va fi cetatean al Uniuni Eurepene. Cetatenia Uniunii va completa si nu va inlocui cetatenia nationala".

In termeni concreti cetatenia europeana confera patru drepturi specifice tuturor cetatenilor Statelor Membre al Uniunii Europene:
- dreptul de a circula si locui pe teritoriul Statelor Membre;
- dreptul de a vota si de a candida la alegerile locale si pentru Parlamentul European in statul de resedinta;
- dreptul la protectia autoritatilor diplomatice sau consulare ale oricarui Stat Membru, in cazul in care in tara nemembra a Uniunii Europene statul de resedinta nu este reprezentat;
- dreptul la petitie si la serviciile Avocatului Poporului.

Carta comunitara asupra drepturilor sociale fundamentale ale lucratorilor

In 1989, sefii de state si guverne - cu exceptia Marii Britanii - au adoptat aceasta carta care reprezinta o declaratie de vointa politica. Drepturile fundamentale care sunt formulate, chiar daca nu pot fi impuse, servesc ca principiu director in statele membre Uniunii Europene, mai putin Maria Britanie:

1. Dreptul salariatilor de a avea un loc de munca intr-un Stat membru, la alegere;
2. Dreptul la o remuneratie echitabila;
3. Dreptul la coditii de viata si munca mai buna;
4. Dreptul la protectie sociala in conformitate cu politicile proprii ale fiecarui Stat membru;
5. Dreptul de a se asocia si dreptul de a purta negocieri colective;
6. Dreptul la formare profesionala;
7. Dreptul barbatilor si femeilor la tratament egal;
8. Dreptul salariatilor la informare, consultanta si participare;
9. Dreptul la protectia sanatatii si la securitate la locul de munca;
10. Dreptul la protectia copiilor si adolescentilor;
11. Dreptul persoanelor varstnice la un nivel de viata decent;
12. Ameliorarea integrarii sociale si profesionale a persoanelor handicapate.

"Directiva asupra timpului de munca"

Incepand cu 1993, "directiva asupra timpului de munca" prevede drepturile urmatoare pentru majoritatea lucratorilor europeni:
- o perioada de repaus zilnic de 11 ore;
- o pauza pentru timpi de lucru mai mari de 6 ore o perioada minima de repaus saptamanal, de 35 ore consecutive;
- o durata maxima de munca saptamanala de 48 ore, in medie;
- o perioada minima de concediu platit anual de 4 saptamani;
- o durata normala de 8 ore de munca de noapte, in medie, pentru 24 ore.


Material realizat de catre Prefectura judetului Constanta, Camera de Comert, Industrie, Navigatie si Agricultura Constanta si Euro Info Centre Constanta