Evolutia conceptului de ''Europa Unita''

Uniunea Europeana de astazi este rezultatul efortului de cooperare inceput cu peste o jumatate de secol in urma, in incercarea de a reconstrui un continent distrus de razboi, si de a pune bazele unei societati sigure si prospere. Cooperarea s-a extins, de atunci, in foarte multe domenii, Uniunea Europeana oferind, acum, mai ales un forum de dezbatere si rezolvare a problemelor de interes pentru intreaga comunitate europeana.
Obiectele declarate ale Uniunii, la trecerea in noul mileniul, confirma vocatia globala si latura umana a proiectului european:
· Promovarea progresului social si economic
· Afirmarea indentitatii europene pe scena internationala
· Institutia cetateniei europene
· Realizarea unei zone de libertate, securitate si justitie
· Mentinerea si consolidarea dreptului comunitar

Initierea constructiei europene

La 9 mai 1950, ministrul de externe al Frantei, Robert Schuman, marca un moment istoric, prezentand ideea crearii unei comunitati de interese pasnice. Astfel se ofereau premisele unei cooperari intre vechi inamici si se trecea peste resentimentele razboiului si poverile trecutului. Totodata se declansa un proces total nou in relatiile internationale, de exercitare comuna a suveranitatii.
Acesta era un raspuns la problemele de dupa al doilea razboi mondial, generate de tensiuni intre unele state europene, dar si la potentialele probleme economice legate de efortul acestora de reconstructie.

Declaratia Schuman

Guvernele Frantei si Germaniei au acceptat, la 9 mai 1950, propunerea formulata de Robert Schuman sub forma unei declaratii publice. Aceasta era fundamental diferita de solutiile anterioare de unificare a Europei, prin inglobarea ideii pragmatice al lui Jean Monnet (pe atunci responsabil, in guvernul francez, cu planificarea reconstructiei tarii), si anume participarea celor doua state, cu pozitii egale, in cadrul unei noi entitatii care sa coordoneze, initial, industriile carbunelui si otelului din cele doua tarii, dar si sa puna bazele unei viitoare federatii europene.
Declaratia afirma o serie de principii:
· Europa nu se va construi dintr-odata sau conform unui plan unic. Va lua nastere din realizari practice care vor crea, mai intai, o solidaritate reala;
· animozitatea de lunga durata dintre Franta si Germania trebuie eliminata; orice actiunii trebuie sa priveasca in primul rand aceste doua tarii, dar sa fie deschise oricaror alte tarii europene care impartasesc aceleasi scopuri;
· este necesara actiunea imediata intr-un domeniu limitat dar decisiv: productia franco-germana de carbune si otel trebuie pusa imediat sub controlul unei Inaltei Autoritatii comune;
· fuziunea acestor interese economice va contribui la ridicarea nivelului de trai si la constituirea unei comunitatii europene;
· decizile Inaltei Autoritatii vor fi obligatorii pentru tarile membre. Inalta Autoritate va fi compusa din persoane independente, cu statut de egalitate, iar deciziile Autoritatii vor fi impuse partilor.

Actul de nastere

In aprilie 1951 s-a semnat tratatul de constituire a primei comunitati europene-Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului, tarile fondatoare fiind Franta, Germania, Olanda, Belgia, Luxemburg, Italia.
Procesul de consolidare a cooperarii europene s-a implinit prin infiintarea Comunitaii Economice Europene si a Euratom, in baza Tratatuluide la Roma, din 1957.

O piata unica

Comunitatile Europene au demonstrat ca procesul de cooperare in plan economic este posibil, iar statele membre sunt hotarate sa investeasca pentru realizarea acestuia. Ca urmare, integrarea economica s-a consolidat prin politici comune in agricultura, comert, chestiuni de interes regional, social, cercetare, educatie si cooperae cu lumea a treia.
Desi slabita de cele doua socuri petroliere din 1973 si 1979, Comunitatea Europeana a rezistat tendintelor centrifuge si si-a consolidat coeziunea prin introducerea unui Sistem Monetar European in 1979.
Piata comuna a devenit un proiect in sine si tratat ca atare incepand cu anii '80, cand statele europene au adoptat un program de actiune, asa numita "Carta Alba", care punea bazele unei piate unice europene (The Single Market). Pentru crearea cadrului acesteia, Comunitatea Europeana a adoptat, in 1985, Actul Unic European (a intrat in vigoare in 1987), care a sporit eficienta procesului de decizie la nivelul Consilului European, introducand notiunea de "majoritatea calificata", in locul procedurii de "decizie prin unanimitate" in ceea ce privea aspectele legate de piata unica.
Toate acestea au netezit treptat calea catre uniunea economica si monetara, proiect lansat in 1989 si continuat cu uniunea monetara care a devenit realitate la 1 ianuarie 1999, odata cu adoptarea monedei Euro de catre 11 state membre ale Uniunii.

Extinderea participarii la proiectul european

Numarul tarilor membre a crescut in mai multe etape. In 1973, celor sase membri fondatori li s-au alaturat Marea Britanie, Irlarda si Danemarca, in 1981 Grecia, iar Spania si Portugalia in 1986. In 1995 numarul membrilor a ajuns la 15, prin includerea Austriei, Finlandei si Suediei.

O noua abordare

Tratatul asupra Uniunii Europene (Tratatul de la Maastricht), intrat in vigoare la 1 noiembrie 1993, a largit sfera de acoperire a constructiei europene, de la zona economica la uniunea politica. Astfel, Tratatul abordeaza, pe langa uniunea monetara, ideea acreditarii de noi politici comune, notiunea de cetatenie europeana, politica externa si de securitate comuna.

Cei trei piloni

Activitatea Uniunii Europene este, de obicei, sugestiv ilustrata prin "cei trei piloni":
Primul pilon se refera la cooperarea economica a statelor membre, bazandu-se pe cele "patru libertati" (libera circulatie a persoanelor, a capitalului, a serviciilor si a bunurilor) si integrand activitati din agricultura, mediu, concurenta, comert, fiscalitate si uniune monetara. In aceste domenii institutiile comunitare au putere legislativa pentru ca statele membre le-au delegat anumite competente, care reprezinta, in multe cazuri, insemne ale suveranitatii nationale. In domenii circumscrise primului pilon, instructile Uniunii Europene opereaza independent de state membre, iar cooperarea se face la nivel supra-national, ceea ce face Uniunea Europeana sa fie diferita de celelalte organisme internationale.
Al doilea pilon se refera la cooperarea in domeniul politicii externe si de securitate. Uniunea Europeana, putere economica de anvergura globala, incepe sa se afirme in marea diplomatie internationala, ceea ce o obliga la abordarea unei ''voci unice''.
Al treilea pilon consta in cooperarea institutilor nationale din zona justitiei si a afacerilor interne. La nivelul pilonului al treilea, Consiliul European poate lua, deocamdata, numai decizii cadru cu privire la armonizarea legislativa. Datorita intensificarii procesului de circulatie libera a persoanelor pe teritoriul Uniunii si a afirmarii, din ce in ce mai pregnante, a idealului "cetateniei europene", cooperarea in acest domeniu va deveni insa deosebit de importanta.

Extinderea spre est.

Procesul declansat in Europa de est, odata cu caderea Zidului Berlinului si dezmembrarea blocului comunist, a creat un nou context politic european.
Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare si UNIUNEA EUROPEANA prin programul PHARE au furnizat sprijin financiar pentru noile democratii din Europa centrala si de est. S-au incheiat acorduri de asociere cu treisprezece state din zona (Bulgaria, Cehia, Cipru, Estonia, Lituania, Letonia, Malta, Polonia, Romania, Slovenia, Ungaria si Turcia ), iar in 1993 Consiliul European a dat curs aspiratiilor acestora de a deveni membre ale Uniunii si a stabilit cerintele pe care acestea trebuie sa le indeplineasca:
· stabilitatea institutiilor ce garanteaza democratia, statul de drept, drepturile omului, respectul fata de minoritati si protectia acestora;
· existenta unei economii de piata functionale, precum si capacitatea de a face fata presiunii concurentiale si fortelor pietei din interiorul Uniunii;
· capacitatea de a-si asuma obligatiile ce decurg din calitatea de membru al Uniunii Europene, inclusiv aderarea la telurile uniunii politice, economice si monetare.
Uniunea Europeana, la randul sau, isi propune sa-si asume responsabilitatile impuse de cea mai mare extindere din istoria sa de pana acum. Un proces de o asemenea anvengura inseamna: absorbirea unei populatii de peste100 de milioane de oameni, cresterea numarului de state membre de la 15 la aproape dublu, armonizarea discrepantelor in functionarea unor domenii diverse (agricultura, protectia mediului, afacerile interne, justitia). In acest context, Uniunea si-a stabilit un set precis de masuri de consolidare, in vederea primirii tarilor candidate: reformularea politicilor comune si lansarea unora noi in domenii nou aparute, restructurarea propriilor institutii, consolidarea pietei interne pe baza monedei unice, incurajarea crearii de noi locuri de munca, asigurarea libertatii de circulatie a cetatenilor intr-o zona de securitate si justitie interna.

Centrul de informare a Comisiei Europene in Romania