Stefan cel Mare

Acestia au vazut ca bogdanlaii, intrand in padure, ridicasera inauntrul ei ziduri de copaci mari, sapasera santuri adanci astupasera trecerile cu copaci si maracini, se asezasera in cale cu armele, punand tunuri si incarcandu-le, atacau pe cei care le veneau in fata si loveau pe cei care li se opuneau.Cei trimisi inainte grabindu-se spre tabara sultanului au povestit ceea ce au vazut cu ochii lor privind cetele (de ghiauri). Atunci, ascultand de porunca imparateasca si fluturand steagurile de victorie, au pornit spre acea multime ratacita.
Afurisitul de ghiaur despicand, in zori, de zi , cu sabia desimea padurii, si-adunat oastea numeroasa pentru a imparstia ordia. Sahul, de asemenea pregatind oastea, a impresurat cu vitejii sai ca niste lei ascunzisul din padure si a pornit la lupta cu tunuri si pusti, cu arcuri si sageti. Ghaurii umili, vazand atacu ostirii victorioase au tras cu tunurile facand ca pamantul sa se cutremure de bubuitul lor. Ajutorul lui Allah fiind departe ostii islamice si ochii ghiaurilor intunecandu-se pe neateptate, ei au tras cu tunurile pe cand oastea islamica nu ajunsese inca in tabara inca in bataia focului, si ramasese intr-o vale. Din aceasta cauza, ghiulelele lor, trecand pe deasupra gaziilor ca niste turbane de sufil, n-au pricinuti pagube decat capeteniilor de lancieri din fata. In schimb ghiulelele trase din aceasta parte, nimerind carele dusmane, nici una n-a cazut pe pamant pustiu. Dar, fiind inchisa pe dinauntru nu s-a putut incumeta sa mearga inainte.Vitejii ieniceri, nesuportand aceste lovituri, desi erau obisnuitit sa-si puna pieptul in fata tunurilor si pustilor, s-au culcat cu fetele la pamant[...]
Luptatorii, la randul lor, macelarandu-i cu zel intr-un Isla, au umplut locul acela de batalie cu sangelel ghaiurilor dusmani, transformandu-l intr-o mare adanca. Au macelarit atatia ghiauri incat din capetele lor au numarat minaretele. Prin lovituri de sabii, locul acela s-a umplut de tigvele rotunde ale bogadanlailor, dar au murit ca niste martiri si multi gazi in acel loc de lupta eroica, iat din sangele lor a rasarit o gradina rosie.
[...] Tinuturile Bogdaniei fiind calcate in intregime de cai ostilor sultanului, acestia au pornit spre capitala Edirner