Stefan cel Mare

[...] Prea inaltate print si domn. Acestea sunt lucrurile pe care le spun cu gura mea, eu Iona Tamblac, sol si unchi al domnului Stefan Voievod, din partea lui. Ca toate acestea s-au sfarsit din partea turcilor in tara sa, Luminatia Voastra trebuie sa fi auzit de la multi. E adevarat, ca cele ce au urmat nu i s-ar fi intamplat, daca ar fi stiut ca parintii crestini si vecini cu dansul au sa se poarte cu el asa cum s-au purtat. Caci desi avea juraminte si invoieri cu dansii, el l-au inselat si astfel a patit ce a patit [...] Dar m-au last singur, si s-au intamplat cu am spus mai sus. Si daca vrasmasul ar fi fost singur nu ar fi fost asa de rau; dar el a poruncit sa vie cealalta Tara Romaneasca deoparte si tatari de alta, iar insusi a venit in persoana cu toata puterea lui si m-au inconjurat din trei parti si m-au gasit singur pe mine, cu toti ostasi imprastiati, ca sa-si apere casele lor. Gandeasca-se Luminatia Voastra, cu cat ma intreceau la numar, cand in potriva mea singuri erau atatea puteri[...] Dupa ce vrasmasul intr-adevar a plecat, am ramas lipsit de orice ajutor din partea crestinilor; pentru ca ei nu numai nu m-au ajutat, dar au fost unii dintre dansii cari poate au simtit placerea pentru paguba facuta mie si tarii mele de catre pagani.
Intre acestea veni secretarul Luminatiei Voastre si-mi spusese cele ce i se poruncisera si-mi fagadui multe lucruri din partea Luminatiei Vostre prea crestine, cari de buna voie va ganditi la binele crestinilor si la nimicirea vrajmasilor. [...]
Nu vreu sa mai spun cat de folositoare este pentru treburile crestine acesta tarisoara a mea; socotesc ca este de prisos, fiinca lucrul e prea vadit, ca ea este saraiul Tarii Ungaresti si al Poloniei si este straja acestor doua craii. Afara de asta, findca Turcul s-a impiedicat de mine, multi crestini au ramas in liniste patru ani. Asadar, fiindca sunteti domni crestini si sunteti cunoscuti ca crestini, eu vin la prea luminata Domnia voastra, cerand ajutorul vostru crestinesc; spre a-mi pastra aceasta tara a mea, folositoare pentru treburile crestinesti, si fagaduiesc ca orice dar si orice ajutor imi veti trimite, eu il voi rasplati inzecit, de cate ori veti avea nevoie si-veti cere - dar nu numai impotriva paganilor, - oriunde veti porunci si fara nici-o zabava. […] Luminatia Voastra trebuie sa aveti in vedere, ca aceste doua sunt Moldova toata si ca Moldova cu aceste doua tinuturi este un zid pentru Ungaria si pentru Polonia.
[…] Daca Dumnezeu va vrea sa nu fiu ajutat, din doua lucruri unul se va intampla de buna seama: ori aceasta tara va pieri, ori voi fi silit, de nevoie, sa ma supun paganilor. Lucru acesta insa nu-l voiu face niciodata, vrand mai bine o suta de mii de morti decat aceasta. Si imi pun nadejdea in domnia voastra.