Stefan cel Mare

Pricina emanarii acestui semn haknal preaslavit, caruia i se cuvine ascultare, si a stralucitei tugra sultanele, podoaba a lumii, vesniceasca-i Allah preamaritul eficacitatea prin respectul produs de seb Ulmesani - este acesta:
Moldoveanul, care din vremurile vechi era plin de omenie si rob supus al pragului al califatului familiei Osmanilor, indeosebi al vestibului cerului maretiei si al boltii grandoarei mele, neamanand o clipa indatoririle slujitorilor si obiceiurile formate prin firman, platea fara amanare la timp haraciul pe care il impusesem si il oranduisem prin porunca mea.
De la o vreme, varandu-i soaptele incapatanatei satane zburdaciunea si stricaciunea in creieri, a calcat in afara cercului cuviintelor robiei si fiindca manifestase, din duh de nesupunere, o ratacita abatere de la calea ascultarii, forta religiei divine si zeul onoarei padisahale s-au pus in miscare si prefacand, prin maiestatea crivatului furiei mele si a vaduhului furtunii asemenea lighioanelor, poporul tarii sale prospera precum tinuturile Semund si Ad, i- am dat o zdravana peseapsa cu viteaza mana a maniei mele.
In felul acesta, desteptandu-se el din somnul prostiei, caindu-se si intorcandu-se la locul pocaintei cu o suta de mii de plecaciuni si felurite umilinte, si-a frecat fata cu pamantul servitutii si s-a adapostit la curtea mea, refugiu al lumii, si oferindu-si robiei grumazul dupa fosta randuiala in jugul sclaviei, iar haraciul pus de mine odinioara, care era trei mii de bani francesti florini in fiecare an, dublandul, l-a facut sa fie in fiecare an sase mii de bani, si sa se considere prieten prietenului si dusman dusmanului, sa nu mai iasa din drumul dreptatii ca in vremile trecute. Implorand acest prag al sferei universale si inaltata-i bolta, zicand ca-i este unul dintre servitorii din tata si mos, ca sa stearga pulberea rautatii de pe locul supunerii, revarsand torentul lacrimilor de teama, pentru ca ceruse ierare, s-a talazuit marea marinimiei si oceanul bunavointei mele, I-a iertat vina si am innoit legamantul contractual. Caci Alah cel milostiv si iubitor e acela care a zis: " sa tineti legamantul cat sunteti raspunzatori de orice legamant." Deoarece Stefan s-a apropiat si s-a uitat si s-a legat cu adevarat, conform conditiilor acestora amintite de pragul acoperisului sultanului meu, el si averea si tara lui nu vor mai suferi nici un atac din partea mea si a beilor sangeacurilor si din partea celorlalti robi ai mei; vazanadu-l in fagasul cel drept, va fii atintit cu ochiul agustei mele favori si se va bucura de marinimiile mele imparatesti.
Si cu acest legamant scris l-am invrednicit sa aiba in mainile sale dovada de credinta si pricina de incredere […].

Aurel Decei. Relatii romane-orientale culegere de studii. Bucuresti, 1978