Stefan cel Mare

Inclestarea cea mai mare avea s-o aiba insa cu ostile otomane. Ca urmare a refuzului de a se prezenta la Poarta si chiar de a mai plati tribut, temutul sultan Mohamed al II-lea - cu putin timp inainte, in 1453, cuceritor al Constantinopolului- primise porunca unuia din osteni sai de frunte, lui Soliman pasa, belerbegul Rumeliei, sa-si lase neintarziat treburile si sa porneasca impotriva ghiaurului Stefan si sa cucereasca "vilaietul Bogdan". Aflat in Albania, sub zidurile cetati Scutari, Soliman intrerupse asediul si, strangand o armata uriasa, de circa 120 000 de oameni, porni spre Moldova.
In evidenta inferioritate numerica - Stefan nu dispunea de o ostire mai mare de 40 000 de viteji, majoritatea tarani, precum si de aproximativ 9 000 secui, unguri, poloni veniti in ajutor - voievodul roman a adoptat metoda cea mai potrivita in astfel de imprejurari probata de numeroase ori in trecut : infometarea dusmanilui prin golirea satelor si gasirea proviziilor, hartuirea satelor si dosirea provizilor, hartuirea lui neincetata prin atacuri neasteptate.Lupta decisiva a avut loc la 10 ianuarie 1475. Stefan si ostenii lui asteptau pe valea Barladului, la miazazi de Vaslui intr-o zona mlastinoasa ce nu permitea desfasurare fortelor dusmane in toata amploarea lor. In zorii zilei, in negura groasa ce se lasase, trimbitele si trosnetul sec al tunurilor au vestit inceputul bataliei. Palosele au inceput sa loveasca, suierul lor ascutit impletindu-se infricosator cu glasurile ranitilor. Valuri, valuri, dusmanii se aruncau asupra ostirii lui Stefan. Momentul de cumpana al bataliei, clipa cand izbanda isi cauta locul langa cei mai viteji, sosise.Stiutor al legilor razboiului, domnul Moldovei s-a aruncat de indata in lupta cea grea. Pilda lui a intarit parca bratele ostenilor, le-a dat puteri noi. Loviti naprasnic, turcii au inceput sa se retraga. Un atac pornit de moldovenii tinuti pana atunci ca rezerva a pus pe fuga trupele lui Soliman. Iata cum evoca Nicolae Iorga cea mai stralucita victorie a statului feudal al Moldovei asupra turcilor - victoria de la Vaslui: " Strivind trupuri care facusera a doua oara un "pot inalt" deasupra rapei in care curgeau acum valuri rosii deasupra tinei, spahii in haine bogate, pe cai arabesti, se aruncara asupra izvorului sagetilor...
Topoarele, securile, ciomagele, ghioagele batura turbat asupra haitei lupilor... Ziua nu se limpezise inca pe deplin cand toata puterea vrajmasa : pedestrime, calari, salahori, tunuri, lasa lunca sangeroasa si fugi, cete-cete, in toate partile.Si in ziua aceea de marti, a desavarsitei biruinte - cea mai mare din viata lui Stefan si asupra celui mai puternic dusman - si miercuri si joi, palcuri de vanatori se tinura in urma dusmanilor ."
"A fost un grozav macel - recunoaste insusi cronicarul turc Sa`adeddin - si putin a lipsit sa nu fie cu toti taiati in bucati si numai cu mare greutate Soliman pasa si-a scapat viata cu fuga."
Biruinta de la Vaslui unde, asa cum metaforic scria Stefan cel Mare intr-o scrisoare adresata tuturor carmuitorilor vremii: " Noi i-am taiat (sultanului) mana dreapta", constituie una din numeroasela dovezi de eroism ale poporului nostru intru apararea primejdia otomana nu numai a propiei tari, ci a intregi lumi europene. Constient de pericolul care-i ameninta in continuare tara, dar si de importanta pe care Moldova o avea in desfasurarea luptelor impotriva Imperiului otoman, Stefan nota mai departe, scrisoare: " paginul imparat al turcilor isi puse in gand sa-si razbune si sa vie.. cu capul sau si cu toata puterea sa impotriva noastra si sa supuna tara noastra care e poarta crestinitati...Dar daca aceasta poarta, care e tara noastra, va fii pierduta... atunci toata crestinitatea va fii in primejdie".