Mihai Eminescu

1877-1883
Chemat la Bucuresti de Titu Maiorescu, este redactor, apoi redactor-sef (1880) la ziarul "Timpul". Desfasoara o activitate publicistica exceptionala, care ii ruineaza insa sanatatea. Acum scrie marile lui poeme (Scrisorile, Lucefarul etc.).
1883
In iunie, surmenat, poetul se imbolnaveste grav, fiind internat la spitalul doctorului Sutu, apoi la un institut de langa Viena. In decembrie ii apare volumul Poezii, cu o prefata si cu textele selectate de Titu Maiorescu (pe coperta apare Editura "Socec" si anul 1884). este singurul volum tiparit in timpul vietii lui Eminescu.
1883- 1889
Sunt ani de boala, cu reveniri si recaderi din ce in ce mai dese. Practic nu scrie nimic sau foarte putin.
1889 (15/27 iunie, in zori-ora 3)
Se stinge din viata in casa de sanatate a doctorului Sutu. Certificatul de deces intocmit la Primaria Comunei Bucuresti de ofiterul Starii Civile, Nicolae Hagi Stoica - fiu, este semnat cu degetul de doi martori care "n-au stiut subscri".
In dupa amiaza zilei de sambata 17 iunie, dupa ora 18, pe o vreme ploioasa si mohorata, cortegiul funerar a lui Eminescu in urma carui se aflau personalitai politice si culturale de prima marime, ca primul ministru Lascar Catargi, Titu Maiorescu, Mihail Kogalniceanu si alti, s-a indreptat de la Biserica "Sf. Gheorghe - Nou" spre cimitirul Bellu.
Sicriul, dus pe umeri de 4 elevi de la Scoala Normala de Institutori, e coborat in cripta sub un tei.
G. Calinescu nota in finalul celebrei sale carti, Viata lui Mihai Eminescu: "Astfel se stinse in al optulea lustru de viata cel mai mare poet, pe care l-a ivit si-l va ivi vreodata, poate, pamantul romanesc. Ape vor seca in albie si peste locul ingroparii sale va rasari padure sau cetate, si cate o stea va vesteji pe cer indepartai , pana cand acesta pamant sa stranga toate sevele si sa le ridice in teaza subtire a altui crin de taria parfumurilor sale".