Mihai Eminescu

Adio

De-acuma nu te-oi mai vedea,
Ramai, ramai cu bine!
Ma voi feri în calea mea
De tine.

De astazi dar tu fa ce vrei,
De astazi nu-mi mai pasa
Ca cea mai dulce-ntre femei
Ma lasa.

Caci nu mai am de obicei
Ca-n zilele acele,
Sa ma imbat si de scantei
Din stele,

Cand degerind atitea dati,
Eu ma uitam prin ramuri
si asteptam sa te arati
La geamuri.

O, cat eram de fericit
Sa mergem impreuna,
Sub acel farmec linistit
De luna!

si cand in taina ma rugam
Ca noaptea-n loc sa steie,
In veci alaturi sa te am,
Femeie!

Din a lor treacat sa apuc
Acele dulci cuvinte,
De care azi abia mi-aduc
Aminte.

Caci astazi daca mai ascult
Nimicurile-aceste,
Imi pare-o veche, de demult
Poveste.

Si daca luna bate-n lunci
Si tremura pe lacuri,
Totusi imi pare ca de-atunci
Sunt veacuri.

Cu ochii serei cei dintii
Eu n-o voi mai privi-o...
De-aceea-mi urma mea ramii-
Adio!