Mihai Eminescu

A avut o fire neobisnuita. Imprevizibil, cufundat intr-o taina impenetrabila, intr-o lume a lui obsedanta si febrila; producand intotdeauna o impresie deosebita prin gest, prin gand sau prin infatisare; sociabil, dar si insingurat; detasat, dar si renuntand; departe de familie si fara sa-si intemeieze o familie; boem dear muncind enorm, fara pauze, fara menajamente; suportandu-si boala cu demnitate, ca pe un destin; grabindu-se sa infranga, prin creatie, destinul; zdrobit devreme si memeritat, Mihai Eminescu nu avea cum sa fie un om obisnuit.
Imaginea lui s-a reflectat contradictoriu si cu mari omisiuni, in constiinta publica din ce in ce mai solicitata de o poezie cum nu se se mai scrisese pana atunci si astfel s-a nascut mitul eminescian, povestea poetului damnat, simbol al geniului nefericit, trecand ca un meteor, dar fixat de posteritate ca luceafar pe cerul poeziei romanesti.

Artistul

A frost o personalitate coplesitoare, care I-a impresionat pe contemporani, dupa opinia lui Titu Maiorescu, prin inteligenta, memorie, curiozitate intelectuala, cultura de nivel european si prin farmecul limbajului, "semnul celor alesi". Ca poet, s-a remarcat prin forta de sinteza a izvoarelor autohtone si universale, prin imaginatia bogata si fantezia creatoare, prin inaltarea filozofica si printr-o viziune cosmica si mitologica asupra omului, printr-o exceptionala putere de expresie, printr-un stil limpede si armonios, prin capacitatea de a fi inteligibil orcarui cititor, fara ca prin aceasta sa-si scada sau sa-si epuizeze intelesurile. Si totusi., in cida impresiei ca e accesibil, Eminescu ramane un pisc poetic la care nu sa ajunge usor.