Mihai Eminescu

Copii eram noi amandoi

Copii eram noi amandoi,
Frate-meu si cu mine.
Din coji de nuca car cu boi
Faceam si inhamam la el
Culbeci batrani cu coarne.

Si el citea pe Robinson,
Mi-l povestea si mie;
Eu zideam Turnul-Vavilon
Din carti de joc si mai spuneam
Si eu cate-o prostie.

Adesea la scaldat mergeam
În ochiul de padure,
La balta mare ajungeam
Si l-al ei mijloc înotam
La insula cea verde.

Din lut acolo am zidit,
Din stuful des si mare,
Cetate mandra la privit,
Cu turnuri mari de tinichea,
Cu zid împresurata.

Si frate-meu ca imparat
Mi-a dat mie solie,
Sa merg la broaste nempacat,
Sa-i chem în batalie --
Sa vedem cine-i mai tare.

Si imparatul brostelor,
C-un oacacr de fala,
Primi -- porunce ostirilor
Ca balta s-o rascoale.
Si am pornit razboi.

Vai! multe broaste noi am prins
-- Imi pare chiar pe rege --
Si-n turnul negru le-am inchis,
Din insula cea verde.
Spre sar-am facut pace

Si drumul broastelor le-am dat.
Saltau cu bucurie,
Ibalt-adanc s-au cufundat
Ca sa nu mai revie.
Noi am pornit spre casa.

Atunci rasplata am cerut
Pentru a mele fapte --
Si frate-meu m-a desemnat
De rege-n miazanoapte
Peste popoare-ndiane.

Motanul alb cel vistier,
Manzac cel chior ministru --
Cand de la el eu leafa-mi cer,
El miauna sinistru.
Cordial I-am strans eu laba.

Si imparatul milostiv
Mi-a dat si de sotie,
Pe fiica lui cu ras lasciv
Si tapana, nurlie,
Pe Tlantaqu-caputli.

Am mutamit cu umil semn,
-- Drept mantie-o prostire --
M-am dus l-amanta mea de lemn,
In sfanta manastire,
Intr-un cotlonde soba.

Si ah! si draga-mi mai era!
Vorbeam bland cu dansa,
Dara ea nu-mi raspundea
Si de ciuda eu atunci
Am aruncat-o-n foc.

Si pe sura ne primblam
Peste stuf si paie
Si pe munti ne-nchipuiam.
Cu fiece bataie
Marsileam alaturi.

Si pe cap mi se îmfla
Casca de hartie.
O batista într-un bat.
Steag de batalie.
Cantam: Trararah!

Ah! v-ati dus visuri, v-ati dus!
Mort e al meu frate.
Nimeni ochii-i n-a închis
În strainatate --
Poate-s deschisi si-n groapa!

Dar ades intr-al meu vis
Ochii mari albastri
Lumineaza -- un suras
Din doi vineti astri
Sufletu-mi trezeste.

Eu? Mai este inima-mi
Din copilarie?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Ah! imi imbla ades prin gand
O cantare veche.
Parca-mi tiuie-aiurind
Dulce in ureche:
Lume, lume si iar lume!