Mihai Eminescu

Din lira sparta…

Din lira sparta a mea cantare
Zboar-amortita, un glas de vant,
Sa se opreasca tanguirea
Pe un mormant!

Oare femeia pe care mie
Dumnezeu sintul o-a destiat
In patu-acela de cununie
S-a-nfasurat?

O caut, gandu-mi si-o-nchipuieste,
Dar n-am vazut-o de cand eu sunt…
Oare amorul ce imi zambeste
E in mormant?