Istoria Holocaustului

Dr. Ella Lingens

Dr. Kurt Lingens si sotia lui, Dr. Ella Lingens au fost medici si au trait In Viena la sfarsitul anilor 1930.
Kurt Lingens a fost un anti-fascist, nascut In 1912 In Düsseldorf, Germania. Tatal sau, seful politiei In Köln, Germania, si-a pierdut serviciul In 1936 pentru ca era asociat cu grupul catolic "Zentrum" care protesta Impotriva nazismului, si pentru ca a Incercat sa Impiedice persecutarea catolicilor. Kurt Lingens Insusi a fost oprit de autoritatile naziste sa mai studieze In universitatile germane din cauza activitatilor sale anti-fasciste ca student..
Sotia lui Kurt, Ella, nascuta In Viena In 1908, avea doctorat In drept si studiase medicina la universitatea locala. Cand nazistii au anexat Austria, ea a Inceput sa ajute evrei, In special studenti pe care Ii cunoscuse pe durata studiilor sale. In timpul "Noptii de Cristal", ea a ascuns zece evrei In camera ei. In 1939, familia Lingens l-au cunoscut pe baronul Karl von Motesiczky, un anti-nazist care studiase de asemenea medicina In Universitatea din Viena din pana In 1939 si avea mama evreica. Acestia au devenit prieteni si baronul von Motesiczky i-a invitat pe cei doi Lingens sa traiasca Intr-o mare casa pe care el o detinea In suburbia Hinterbruhl din Viena, pe timpul lunilor de vara. Baronul gazduia adesea evrei si membrii ai rezistentei anti-naziste In casa lui. Familia Lingens a ascuns o tanara femeie evreica, Erika Felden, In apartamentul lor pentru mai multe luni In 1941 si 1942. Ei au fost ajutati de prieteni: un cuplu care era resposabil cu distribuirea cardurilor petru ratiile de mancare le-au dat celor doi Lingens mai multe carduri pentru Felden, si manajera familiei Lingens, care i-a dat lui Felden cartea sa de identitate cand a venit cu o infectie gastrointestinala, astfel permitandu-i acesteia sa primeasca tratament medical platit din asigurarea de sanatate detinuta de menajera. In final, Felden a suferit o operatie cu un nume fals.
Casa familiei Lingens a continuat sa fie un refugiu pentru prietenii lor evrei. Dintre cei care au reusit sa ajunga In apartament, cativa i-au rugat pe Kurt si Ella sa aiba grija de obiectele lor de valoare pentru a nu fi furate. Altii i-au rugat sa se foloseasca de relatiile lor pentru a-i ajuta sa scape de nazisti. Una dintre aceste "relatii" - un actor evreu numit Rudolf Klinger - s-a dovedit mai tarziu a fi un informator, care a raportat activitatile cuplului Lingens si ale baronului von Motesiczky, Gestapo-ului. In 1942, Kurt si Ella au fost rugati de o cunostinta, Alex Weissberg-Cybulski, care traia ascunzandu-se In Cracovia, sa Il ajute pe el si pe cativa dintre prietenii sai sa ajunga In Ungaria. Klinger sa oferit voluntar sa Ii Insoteasca pe evrei la granita. In august 1942, Weissberg-Cybulski a trimis doua cupluri de evrei la Viena, fratii Bernhard si Jakob Goldstein si sotiile lor Helene si Pepi, cu o cerere ca acestia sa fie trecuti granita. Klinger i-a dus la granita, dar la cel putin un minut, i-a predat germanilor, si de asemenea a dat informatii despre cei care au ajutat la planuirea escapadei. Pe 13 octombrie 1942, familia Lingens si baronul von Motesiczky au fost arestati. Kurt Lingens a fost a fost repartizat la o unitate alcatuita din soldati care au fost trimisi pe frontul rusesc ca pedeapsa pentru anumite crime. Pe front, Lingens a fost ranit serios.
Ella Lingens si baronul von Motesiczky au fost trimisi la Auschwitz. Baronul von Motesiczky a murit de tifos pe 25 iunie 1943. Ella a fost pusa sa munceasca ca doctor pentru detinutii lagarului, si a reusit sa salveze un numar de evrei de la moarte In camerele de gazare. A fost trimisa Intr-un mars al mortii de la Auschwitz la Dachau, si a reusit sa supravietuiasca pana la sfarsitul razboiului. Klinger, informatorul Gestapo, a fost arestat In 1943 dupa ce colaboratorii lui au decis ca nu le mai era util. A fost trimis la Auschwitz, unde a murit.
Pe 3 ianuarie 1980, Yad Vashem i-a recunoscut pe Kurt Lingens si Ella Lingens ca Drepti ai Popoarelor.

Extras din marturia Ellei Lingens

In cea mai mare parte a timpului puteam doar sa privim neajutorati cum era dirijata selectia. Dar In unele cazuri puteam interveni. Cu cateva zile Inainte am fost chemata la Departamentul Politic... . Pacientul era o doamna Lejman din Frankfurt. De la sfarsitul lunii august, In 1943 pana In februarie 1944 se faceau selectii la fiecare patru saptamani, nu doar In locurile cu oameni bolnavi ci In Intregul lagar. De la 500 la 1000 de femei erau selectate de fiecare data si eram sigura ca doamna Lejman va fi printre victime. Am fost sa o vad si am descoperit ca aveam dreptate. Era foarte Ingrijorata, tremurand de frica si disperare, apucandu-mi mana. "Ajuta-ma" repeta ea.
Doctorul lagarului Imi spusese cu putin timp Inainte ca ar trebui sa fiu foarte precauta sa nu fac nici un pas gresit, avand In vedere ca eliberarea mea trebuia sa vina In saptamanile urmatoare. O interventie din partea mea, ca german arian, In favoarea acestei femei ar fi iritat SS-ul si mi-ar fi pus In pericol eliberarea. Doar cineva care a fost In lagar fara sa stie cat va dura prizonieratul poate Intelege semnificatia chiar si celei mai mici sperante de eliberare. Singurul meu copil avea trei ani si eram separati. Doar cei care au copii pot Intelege profunzimea si proportiile dorintei unei mame pentru copilul ei. Singura si Indurerata, am colimdat In susul si In josul lagarului In amurgul unei zile de iarna. Baraci gri, turnuri de supraveghere si sarma ghimpata electrificata peste tot In jur - o priveliste urata care nu-ti dadea nici o speranta. Trebuia sa mi se permita sa parasesc acest loc, sa las In urma locul acela si toate torturile sale. Si acum mi se cerea sa risc totul pentru bunastarea doamnei Lejman, care era practic o straina... Timpul facea presiuni, si eu trebuia sa iau o decizie daca vroiam sa fac ceva. Cu ochii mintii Imi vedeam baietelul si Ii auzeam vocea dulce cand am fost separata de el, cand si-a pus manutele In jurul gatului meu rugandu-ma "Mama, te rog ramai cu mine"... Apoi am vazut ochii tinerei femei care m-au privit rugator, pe cand Imi spunea "Am fost asa de fericita sa vorbesc cu un german". Inauntrul meu se dadea o lupta Intre imensa dorinta pentru libertate si imensa compasiune pentru aceasta biata fiinta; simtul Indatoririi de a salva o viata, atat ca medic cat si ca fiinta umana, se lupta cu promisiunea unei mame de a supravietui entru copilul ei, pentru ca orice noua zi In lagar era un pericol mortal. Nimeni nu Imi poate spune ca solutia era una evidenta. Eram torturata si nu Imi puteam pune gandurile In ordine. Dar am Inteles ca viata mea si a copilului meu erau mai importanta decat cea a unei straine. Dar nu asta era problema. Daca as fi esuat, mi-as fi Intors spatele si as fi permis moartea acestei persoane pe care as fi putut-o salva, doar pentru ca eu Insami eram In pericol, as fi comis aceeasi gresala ca Intreg poporul german... Oamenii care au ordonat si executat aceste oribile morti nu erau asa de multi. Dar mult mai multi au permis ca acestea sa se Intample, pentru ca le-a lipsit curajul pentru a le preveni. Ei s-au retras cu un oftat si spunand "Nu putem face nimic", chiar si an acele cazuri cand se mai putea face ceva. Daca as fi ajuns sa Intorc saatele In liniste, de frica de a sta mai mult In lagar, nu as fi fost diferita de cei care erau Inca afara, privind supusi de frica de a fi dusi Intr-un lagar de concentrare. Daca ar fi fost asa, SS-ul ar fi reusit sa ma "educe" , asa cum le placea sa spuna oamenilor din Gestapo care m-au trimis In lagar. Asta ar fi Insemnat ca toate sacrificiile pe care le facusem fusesera In van si ca as fi putut sa stau acasa de la Inceput. Ceea ce crestea In mine nu era compasiune sau Indatorire, ci ura fata de sistemul care a vrut sa Imi fure demnitatea si onoarea. In minte mea i-am spus baietelului meu: "Copile, s-ar putea sa trebuiasca sa Iti mai astepti putin mama, dar cand ea se va intoarce va putea sa te priveasca In ochi, si nu va trebui sa Iti fie rusine ca limba mamei tale este cea germana."
Asa ca m-am pregatit pentru Departamentul Politic din lagarul femeilor...

Cuprins