Cuprins

Cine a fost Janusz Korczak?

Henryk Goldszmit s-a nascut la 22 iulie 1878, in Varsovia. Tatal sau era avocat. Este mai bine cunoscut sub numele Janusz Korczak, nume primit in momentul in care a trecut la crestinism. A studiat medicina si si-a inchinat intreaga viata celorlalti. A organizat primele orfelinate in Polonia, a editat primul ziar pentru copii, a instruit profesori in domeniul pedagogiei, a formulat drepturile copilului. Cartile sale "Cum sa iubesti un copil" si "Dreptul copilului la respect" i-au introdus pe parinti si profesori in domeniul psihologiei copilului.A scris carti pentru copii, cea mai celebra, "Regele Matt intaiul", bucurand copilaria multor cititori.In anii '30 a avut o emisiune la radio, in care "Batranul Doctor" impartea sfaturi si povete, cu umor si blandete facandu-i pe toti sa se simta mai bine, mai buni. In perioada interbelica, in orfelinatul condus de Janusz Korczak, "Casa noastra", si-au gasit adapost sute de copii atat crestini cat si evrei. Vara erau dusi la tara, in tabara "Micul Trandafir".

Janusz Korczak a calatorit de doua ori in Palestina, in vizita la orfani care crescusera in orfelinatul sau si emigrasera apoi. Ultima calatorie a fost chiar in ajunul razboiului, si desi i s-a propus sa ramana acolo, a refuzat cu gandul la copiii de acasa. Dupa ocuparea Poloniei de catre nazisti i s-a interzis sa mai tina in orfelinat copii crestini. Orfelinatul a fost mutat in interiorul ghetoului si a adapostit pina la sfarsit 200-300 de copii. Pe masura ce viata era mai grea in ghetou, Janusz Korczak cauta mereu alte cai de a procura hrana pentru orfani. Era in relatii bune cu Adam Czerniakov, conducatorul Consiliului evreiesc, care l-a ajutat cat a putut, atat cu alimente, cat si cu interventii la autoritatile germane atunci cand s-a pus problema deportarii copiilor. Din pacate acetea din urma au fost inutile Pentru orfanii sai, Korczak a cersit, a facut afaceri pe piata neagra, s-a umilit din dorinta de a le asigura o farama de paine si un dram de securitate in ghetou. Atunci cand au inceput sa circule zvonuri despre iminenta deportarii copiilor, i s-a oferit lui Janusz Korczak solutia sa scape-acte false si oameni care sa-l ajute sa fuga din ghetou. Dar el a refuzat:"Nu lasi un copil bolnav singur, noaptea, si nu parasesti copiii in vremuri ca acestea." Probabil insa ca a crezut pina in ultimul moment ca nemtii nu vor indrazni sa se atinga de orfelinatul sau. Pe 6 august 1942 a venit ordinul de deportare; Korczak i-a insotit pe cei 200 de copii ai orfelinatului, intr-o procesiune tacuta si demna, spre locul de imbarcare pentru "mutarea spre est", eufemismul cu care nemtii desemnau lagarul de exterminare de la Treblinka.

"... Apoi a venit ordinul de imbarcare in tren. Unii povestesc ca in acel moment un ofiter german si-a facut loc prin multime si i-a inmanat lui Korczak o bucata de hartie.Un membru influent din CENTOS ar fi convins Gestapo-ul in acea dimineata sa-i permita lui Korczak sa se intoarca acasa, dar fara copii. Se spune ca Korczak ar fi scuturat din cap si i-ar fi facut un semn de ramas bun ofiterului care adusese hartia.

Remba povesteste in memoriile ei, ca Korczak conducea prima jumatate a sirului de copii, iar Stefa pe cea de-a doua.Spre deosebire de grupurile haotice care puteau fi vazute tipand pe locul de imbarcare, cuprinsi de spaima, sub loviturile nemtilor, copiii mergeau in coloana, cate patru intr-o liniste plina de demnitate."Nu voi uita cat voi trai aceata scena. Nu era un ultim drum catre vagoanele de tren ci mai degraba un mars de protest fata de acest regim criminal.... un fel de procesiune cum nimeni nu mai vazuse". Cand Korczak si-a dirijat calm copiii catre vagoanele de vite, politia evreiasca a luat instinctiv pozitia de drepti si a salutat. remba a izbucnit in plans cand un neamt a intrebat cine era batranul. Un suspin s-a auzit dinspre cei ramasi in scuar. Korczak si-a continuat drumul, drept, cu cate un copil de fiecare mana, cu capul ridicat si cu acea privire a lui, care parea sa vada ceva in departare."

Betty Jean Lifton, The King of Children, pag. 326

http://korczak.com/Biography//kap-0.htm