Cuprins
Regimuri totalitare
Regimuri totalitare-
Fascism
Regimuri totalitare-Nazism
Evreii in antichitate
Evreii in Evul Mediu
Evreii in Europa Rasariteana
Evreii din Ungaria
Antisemitismul modern
Aspectul unic si universal al Holocaustului
Persecutia evreilor in Germania nazista
Conducerea populatiei evreiesti
Viata si moartea in ghetou
Anne Frank
Hannah Gofrit
Janusz Korczak
Solutia finala
"Fabrica mortii"
"Noaptea"
Marturii
Situatia evreilor din Romania in timpul celui de-al doilea razboi mondial
Transnistria
Miscarile sioniste de tineret
Din nou in normalitate
|
Regimul nazist din Germania (1933-1945)
Spre
sfarsitul primului razboi mondial in Germania au izbucnit tulburari sociale
care au culminat cu abdicarea imparatului Wilhelm II (9-XI-1918), fuga
acestuiia in Olanda si proclamarea Republicii de la Weimar, ai carei conducatori
au semnat la 18 noiembrie capitularea Germaniei. Pentru soldatii germani
a fost greu sa inteleaga recunoasterea infrangerii Germaniei si asta a
generat mitul "tradarii" si al "loviturii pe la spate".
Anarhia interna, provocata de criza social economica, a fost accentuata
in Geermania de demobilizarea armatei, tulburarile punand in pericol regimul
republican.
Dupa crearea Partidului Comunist German (decembrie 1918) condus de Karl
Liebknecht, Rosa Luxemburg si Ernst Thalmann, s-au desfasurat "revolutii
bolsevice" la Bremen, Hamburg si in Bavaria.
La revolutia din Bavaria a participat si Adolf Hitler, la momentul respectiv
caporal al armatei germane, decorat pe frontul de vest, membru al PC din
Bavaria si seful sectiei de propaganda din Munchen.Un an mai tarziu parasea
PC si participa la infangerea revolutiei. In 1921, sprijinit de unii ofiteri,
soldati si intelectuali a creat Partidul Muncitoresc National-Socialist
German (NSDAP). Intre apropiatii lui s-au aflat de la inceput Hermann
Goring, erou aviator din primul razboi mondial si Ernst Rhome-creatorul
Trupelor de asalt (SA).
La 9 noiembrie 1923, Hitler si tovarasii sai au organizat o lovitura de
stat la Munchen, cunoscuta sub numele de "Puciul berii". Incercarea
a esuat iar Hitler a fost inchis. Anii de detentie au fost folositi de
Hitler pentru a scrie "Mein Kampf", "lucrarea de capatai"
a ideologiei naziste, care a cunoscut o raspandire destul de larga in
randul poporului german pe fondul crizei, al umilintei impuse de Tratatul
de la Versaiiles, al neputintei Republicii de la Weimar de a remedia situatia
si mai ales al implicatiilor crizei economice din 1929-1933.
Propaganda electorala a NSDAP se adresa oamenilor de rand promitand resorbirea
somajului si redarea demnitatii poporului german. Astfel NSDAP a reusit
sa intre in Reichstag (1930), sa avanseze pe locul doi (1931) si sa formeze
majoritatea parlamentara in 1932, putand sa guverneze singur.
La 30
ianuarie 1933, Hitler a devenit cancelar al Germaniei, iar dupa moartea
maresalului Hindenburg a luat si titlul de Fuhrer (Conducator suprem)
(2 august 1934). Momentul a marcat instaurarea "Celui de-al treilea
Reich". Presedinte al Reichstagului a fost numit Hermann Goring.
Astfel, pe cale democratica, nazistii au preluat puterea in stat.
Odata ajuns la putere, Hitler a respectat promisiunile facute in "Mein
Kampf"- a actionat pentru refacerea economica a Germaniei, a reusit
absorbire somajului si a scos tara din criza in 6 luni, ceea ce i-a asigurat
un larg sprijin din partea populatiei.Din 1934 Hitler a trecut la eliminarea
adversarilor politici- social democratii, comunistii, crestinii si unii
apropiati cum a fost Ernst Rhome, si totodata la impunerea controlului
partidului asupra intregii societati si a institutiilor statului. Pentru
indeplinirea acestor sarcini, partidul era bine preagtai pentru ca inca
din 1926-1927 se creasera in interiorul sau servicii speciale: SS-trupe
de protectie, SD-Serviciul de siguranta, SP-Politia de siguranta, GESTAPO-Politia
secreta de stat, RSHA-Biroul central de siguranta al Reichului). Toate
acetea u devenit din 1933 institutiile fundamentale ale regimului nazist.
Pe plan regional Gauleiterii- sefii sectiilor locale ale NSDAP, deviniti
apoi guvernatori ai teritoriilor cucerite au avut un rol foarte important
pentru consolidarea regimului.Profitand de contextul international (conciliatorismul
anglo-francez, izolationismul SUA, neutralitatea Italiei) Germania a facut
primii pasi spre razboi:
- I s-a recunoscut statutul de Mare Putere si a obtinut un loc in Consiliul
Ligii Natiunilor
- 1934-1936 a fost refacuta armata si dezvoltata marina, aviatia si
industria de razboi. Totusi nazistii nu au reusit sa controleze total
armata care si-a pastrat o oarecare autonomie.
- 1936 a ocupat Zona renana
- Cu sprijinul populatiei, al ofiterilor din armata, al marelui capital
industrial bancar, s-a declansat prigoana impotriva evreilor considerati
vinovati pentru infrangerea din 1918 si un pericol pentru rasa ariana
- Din 1938 a fost declansata politica "spatiului vital"-Lebensraum,
prin ocuparea Austriei -Anschluss (martie1938), a regiunii sudete (octombrie
1938), a intregii Cehoslovacii (martie 1939), care a fost transformata
in "Marele Protectorat al Cehiei si Boemiei" si Statul Slovac
aliat Germaniei.
- 23 august 1939, semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov
- 1 septembrie 1939-atacul impotriva Poloniei si declansarea celui de-al
doilea razboi mondial.
In perioada
1938-1943, nazismul a afirmat statutul special al populatiei germane,
conform cu conditia ei de "rasa superioara" in cadrul celui
de-al treilea Reich, sustinut de sprijinul serviciilor secrete care controlau
intregul sistem social-politic.Pentru reducerea opozitiei si "curatirea
rasei" germane au fost infiintate lagare, dupa modelul celor existente
deja in URSS. In lagare au fost inchisi pentru "reeducare" adversarii
politici, apoi evreii din Germania. Dupa cucerirea Europei, evreii au
fost inchisi in numeroase lagare de munca sau de exterminare aplicandu-se
immpotriva lor, "Solutia finala"-exterminarea fizica totala.Dupa
infrangerea Germaniei in mai 1945 regimul totalitar nazist a fost desfiintat.
Bibliografie: Mihail Andreesecu, Regimuri totalitare din Europa, in
SAI, LXV, Editura Fundatiei Culturale "D. Bolintineanu", Bucuresti,
2000, pag. 70-73
|