Cuprins

Antisemitismul modern

In absenta unei definitii complexe, antisemitismul ar putea fi calificat ca finnd "cea mai lunga ura din lume"
Sub raport temporal, antisemitismul poate fi impartit in doua perioade:
· Antisemitismul premodern - inainte de revolutia franceza, a fost dominat de aspectul religios al problemei evreiesti. Evreii erau condamnati pentru a fi fost ucigasii lui Hristos si necrestini. La vremea respectiva aveau o cale de scapare-convertirea.
· Antisemitismul modern - dupa secolul al XVIII-lea. In aceasta perioada convertirea nu mai era posibila.

Timp de secole, viata evreilor s-a desfasurat in ghetouri fizice si spirituale Aflati la periferia societatii, li se limitau prin lege contactele cu neevrei iar existenta le era controlata de bunul plac al legiuitorilor locali care le directionau si exstenta profesionala. Pe masura dezvoltarii legislatieie antisemite, evreii au inceput sa fie incadrati in stereotipuri: "evreii nu sunt soldati" (de fapt nu erau admisi in armata), "evreii nu lucreaza pamantul" (de fapt nu puteau fi proprietari de pamant), "evreii imprumuta bani cu camata" ( de fapt crestinilor Biserica le interzicea camataria, dar beneficia din plin de serviciile evreilor).
Comunitatile evreiesti puteau dezvolta un anumit grad de autonomie, cu contacte limitate cu lumea exterioara, constientizand astfel numai sectoarele care le erau accesibile. Astfel s-au conturat ghetourile spirituale in interiorul carora evreii isi traiau propria viata religioasa, aveau o organizare comunitara proprie, si puteau accede in proportii limitate la ce se intampla in afara lumii lor.

Nasterea lumii moderne, dupa revolutia franceza, a ridicat problema drepturilor omului, oamenii find priviti ca egali in fata legii. Lumea moderna a insemnat si promovarea revolutiei industriale insotita de dezvoltarea oraselor, aparitia pluralismului politic, introducerea conceptului modern de "natiune" definita prin parametri teritoriali, istorici, si de limba, si formata din cetateni suverani care contribuie la edificarea statelor.
Pentru evrei lumea moderna a adus emanciparea prin care au inceput sa fie perceputi ca fiinte umane egale, definite printr-o religie aparte. Aparitia statelor moderne laice ii percepe pe oameni egali intre ei, iar evreii pot intra in societate cu drepturi egale. Aceste drepturi le sunt asigurate prin legislatie in Franta lui Napoleon al III-lea, prin structurile legale germane, austriece, engleze din secolul al XIX-lea, prin Constitutia Romaniei din 1923.
Prin emancipare evreii puteau fi asimilati in societate-isi puteau parasi identitatea si modifica stilul de viata prin casatorii mixte, fiind priviti ca si ceilalti. Unii s-au convertit la crestinism pentru a fi siguri ca se situau pe partea sigura a baricadei.
Emanciparea si asimilarea i-a pus pe evrei in fata unei dileme-cat puteau intra in societate si care era pretul platit?
Pe de alta parte caderea zidurilor de ghetou, care-i faceau sa se simta in siguranta, i-a facut pe evrei sa se simta expusi, vulnerabili in fata lumii exterioare.
In secolul al XIX-lea, evreii au realizat ca emanciparea are doua fete; de exemplu, acum puteau deschide magazine oriunde in orase, nu doar pe strazile din ghetouri, dar imediat s-a ridicat problema zilelor libere, diferite pentru evrei si crestini, cand magazinele trebuiau inchise. O alta situatie era cea legata de primirea copiilor evrei in scolile de stat, care unifica sistemul de instruire dar ridica probleme noi legate de haine, mod de a vorbi, program. Totusi multi evrei si-au schimbat numele pentru a deveni ca ceilalti.

Emanciparea i-a divizat pe evrei in mai multe grupuri:
· Evreii ortodocsi-cei care si-au pasrtat stilul traditional
· Evreii conservatori-care si-au pastrat identitatea dar au schimbat o parte dintre traditii si stilul de viata
· Reformatii - care s-au integrat cel mai mult

Viata in ghetouri i-a pregatit pe evrei sa se integreze usor in societatea neevreiasca urbana industriala din sec. XIX. Acest lucru a fost posibil pentru ca ei nu veneau din sate, ci traisera de mult timp in orase, economia moderna le era cunoscuta ei facand comert si cameta din evul mediu. In plus, majoritatea evreilor stiau sa scrie si sa citeasca ceea ce le-a facilitat accesul in universitati si i-a facut sa progreseze rapid in lumea intelectuala. Modul lor de viata ii pregatise pentru a se integra usor intr-o societate moderna capitalista.
La inceputul secolului al XX-lea evreii erau deja prezenti in orase in proportii considerabile: 30% in Budapesta, 40% in Iasi, 12% in Bucuresti, 10-12% in Berlin si Viena.

Coordonate ale antisemitismului modern

Nationalismul modern s-a dezvoltat in doua tipare:
· Cel francez-bazat pe ideile lui Ernest Renan, mai democratic, liberal: aparteneta la o natiune este apanajul propriei decizii
· Cel german-antiliberal, care elimina posibilitatea arbitrului: apartenenta la o societate nu poate fi aleasa ci e determinata prin nastere.
Statul modern cerea fidelitate din partea cetatenilor sai. Aparea astfel "etnocentrismul" - perceperea valorilor comunitatii proprii ca fiind superioare altora.
In acest context s-a nascut si intrebarea: Pot fi evreii loiali statului si natiunii germane? Problema incepea cu identitatea nationala - nu poti fi altul, nu poti avea o alta identitate. Reformatii au incercat sa devina germani, conservatorii au devenit germano-evrei (germani de religie mozaica). Din pacate nationalismul german era agresiv si cerea identitate totala intre cetateni si natiune.
Nationalismul ii prezenta pe evrei ca fiind separati de ceilalti, bine organizati, cu un mod de viata bine organizat si imbracat in haina religioasa. Scopul lor era preluarea conducerii mondiale conform ideilor din "Protocolul inteleptilor Sionului.
Evreul era prezentat ca fiind incapabil de a fi loial statului pentru ca era foarte loial comunitatii sale. Incercarile de integrare au fost interpretate ca forme de subminare a statelor in vederea preluarii puterii.
Evreii erau dispersati in lumea intreaga, formand o adevarata retea a celor care au fugit in cautarea unei vieti mai bune sau din fata persecutiilor si holocaustului.
Evreul era considerat "veriga slaba", el nu putea fi loial unui singur stat pentru ca avea legaturi in lumea intreaga, in concluzie scopul sau putea fi preluarea controlului mondial.
Milan Kundera, referindu-se la inceputul sec. XX spunea ca "evreul era adevaratulu locuitor al Europei centrale". Dar in perioada infloririi national socialismului, a fi cosmopolit nu era un lucru bun ci mai degraba periculos.

Pe de alta parte, in aceeasi perioada evreii au fost si purtatorii ideilor revolutionare.(C. Dobrogeanu Gherea). Multi evrei au jucat un rol important in miscarea socialista, promovand internationalismul proletar (Trotki, Bela Kuhn). Erau evrei asimilati, fara contacte cu iudaismul, care incercau sa scape de a mai fi tinta antisemitismului. Aceasta a facut ca evreii sa fie considerati fie capitalisti, fie socialisti..

Note de curs, Yad Vashem, Ierusalim, mai 2000