Cuprins

Regimuri totalitare
Regimuri totalitare- Fascism
Regimuri totalitare-Nazism
Evreii in antichitate
Evreii in Evul Mediu
Evreii in Europa Rasariteana
Evreii din Ungaria
Antisemitismul modern
Aspectul unic si universal al Holocaustului
Persecutia evreilor in Germania nazista
Conducerea populatiei evreiesti
Viata si moartea in ghetou
Anne Frank
Hannah Gofrit
Janusz Korczak
Solutia finala
"Fabrica mortii"
"Noaptea"
Marturii
Situatia evreilor din Romania in timpul celui de-al doilea razboi mondial
Transnistria
Miscarile sioniste de tineret
Din nou in normalitate

Referate ale elevilor

Ce stiti despre Holocaust?

Holocaustul a reprezentat un eveniment deosebit de tragic in istoria umanitatii. Acesta i-a vizat, in primul rand, pe evrei, o comunitate care traia de 2000 de ani pe pamanturile europene. Holocaustul a devenit un simbol al rasismului, urii fata de straini si bineinteles, al antisemitismului.
6.000.000 de evrei au fost asasinati, adica o treime din populatia evreiasca din lume, nu din motive militare, economice sau politice, ci pentru simplul motiv ca s-au nascut evrei. Au fost asasinati decrestini care se inchinau lui Iisus Hristos, el insusi nascut evreu.
"Solutia finala" elaborata de Adolf Hitler, prevedea exterminarea poporului evreu si a fost punctul terminus al unei serii de legii antiseminte. In 1922, cand Hitler ameninta cu exterminarea evreilor, politicienii europeni nu l-au luat in serios. Puterile occidentale ar fi putut stopa expansiunea nazista, dar compromisurile si miopia lor politica au favorizat intarirea militarismului nazist si politica razboinica a lui Hitler.
Daca intentiile de expansiune erau de mult cunoscute pentru ca Hitler le facuse cunoscute in "Mein Kampf", dupa ce a devenit cancelar al Germaniei, Hitler inca nu decisese ce sa faca cu evreii europeni. Nici cei mai importanti demnitari nazisti, Herman Goering, Heinrich Himmler, Joseph Goebbels, Alfred Rosenberg s.a. nu aveau habar de intentiile acestuia.
Doctrina nazista, expusa pe larg de Hitler pentru prima oara in "Mein Kampf", era profund rasista si antievreiasca. Foarte repede, mintea bolnava a acestuia a nascocit "Solutia finala".
La inceputul anului 1940, ~810.000 de evrei tariau in Romania. In mai 1945, la sfarsitul razboiului, ramasesera in viata doar jumatate din ei.
Holocaustul continua sa reprezinte capitolul cel mai incomod din istoria Romaniei. Multa vreme s-a trait cu imaginea unei Romanii pastorale nepatate de acele grozavii ale Holocaustului care au intunecat istoria Germaniei, Poloniei sau Ungariei. La sfarsitul celui de-al II-lea Razboi Mondial, evreii traitori intre granitele Romaniei dezmembrate au ramas aproape cu totii in viata. Au fost aplicate legi rasiale si evreii au fost persecutati, dar evreimea din Muntenia, Moldova, Dobrogea, Banat si Transilvania de sud nu a fost atinse de masinaria de razboi a "Solutiei finale", lucru care i-a determinat pe unii istorici sa vorbeasca de existenta a "doua Romanii", una situata intre granitele interbelice si cealalta care cuprindea teritoriile alipite, incluzand Basarabia, Bucovina si zone intinse din Ucraina.
Daca Hitler credea cu fanatism in "doctrina rasiala a natiunii germane", Ion Antonescu era adeptul fanatic al "Doctrinei purificarii etnice".
Din 1940 pana in 1944 cea mai importanta diferentiere intre locuitorii Europei a fost cea dintre arieni si semiti. Oamenii apartinand primei categorii erau autorizati sa traiasca pe cand semitii erau condamnati la moarte.
In Germania responsabilul actiunilor antievreiesti era Hitler, in Italia-Mussolini, in Franta- maresalul Petain si Pierre Laval, iar in Romania - Ion Antonescu. Acesta a stiut in amanunt ce se ptrecea in Transnistria, un imens lagar al mortii, dar nu a intervenit. Daca nazistii s-au straduit sa nu lase dovezi scrise privind deciziile de exterminare sistematica a a milioanelor de oameni, Antonescu a vorbit mult si a semnat ordine. Ordine pe care arhivele le-au pastrat!
La 22 iunie 1941, armatele germane si romane au atacat Uniunea Sovietica. Trei saptamani mai tarziu, la 8 iulie 1941, dupa victoriile obtinute pe frontul din est, paranoia "purificarii neamului" ii imbolnavise grav pe guvernanti.
In "una dintre Romanii" evreii erau marginalizati, barbatii erau dusi la munca, copiii, exclusi din scolile ramanesti, continuau totusi sa invete in cele evreiesti. Viata evreiasca era grea, dar era viata. Nu se putea compara cu ce se intampla in Transnistria. "Holocaust asimetric"!
La un momendat, cei doi Antonescu, Ion si Miahi, au luat decizia de a opri deportarile. Din februarie 1941 pana la 23 august 1944, vietile evreilor au depins doar de dorintele, capriciile si starea sufleteasca a lui Ion Antonescu.
La mijlocul lui 1942, Antonescu credea cu adevarat ca victoria va fi obtinuta in acel an si ca este vorba de un ultim si mare efort pentru a zdrobi URSS. Politica sa fata de evrei s-a fondat pe aceasta convingere. Catre sfarsitul verii a inceput sa pregateasca planul de a deporta toti evreii din sudul Transilvaniei.
Cu exceptia celor 17.000 de evrei considerati "utili" sau posedand privilegii speciale, regimul Antonescu a acceptat deportarea intregii minoritati evreiesti din Romania-292.149 de persoane.
Ulterior, intr-o reuniune de guvern tinuta la 13 octombrie 1942, Mihai Antonescu a anuntat ca transporturile de evrei dincolo de Nistru vor fi suspendate.
Istoricii considera ca suspendarea planului de deportare a evreilor romani nu a rezultat din vreo umanizare lenta, ci din constientizarea faptului ca interesele germane si cele romanesti nu mai coincideau. Devenise evident ca Hitler nu va inapoia niciodata Romaniei Transilvania.

Bibliografie: Tesu Solomovici, Istoria Holocaustului din Romania, Editura Tesu, Capitolul II

Toncu Flavia Ioana, cls. a VII-a A
Scoala Eforie Nord